23 fructe exotice ciudate de care veţi fi cu siguranţă surprinşi

Aţi putea fi surprins să aflaţi despre diferite fructe exotice ciudate din întreaga lume, care pot deschide o lume nouă pentru voi.

Aici sunt 23 de fructe exotice ciudate despre care probabil nici nu aţi auzit.

23. Durian
Durio zibethinus

Acest fruct este venerat în Asia de Sud ca Regele Fructelor. Spinii care acoperă coaja împreună cu mirosul înţepător sunt semnul distinctiv al unui durian.

Durian-ul are o aroma asemănătoare cu ceapa stricată, spun cei cărora nu le place acest fruct. Astfel acest fruct este unul controversat, sau îl adori sau îl urăşti.

Fructul poate creşte până la 30 centimetri în lungime şi până la 15 centimetri în diametru. De obicei, cântăreşte de la un kilogram până la trei.

22. Rambutan
Nephelium lappaceum

Rambutan este un fruct ciudat care arată ca o căpşună cu blană la exterior. Este originar din Asia de Sud-Est, dar sa extins ca o versiune “sălbatică” mai mică în Costa-Rica.

Fructul are o formă ovală şi cam 3-6 cm în diametru. Coaja tare este roşiatică (rareori portocaliu sau galben) şi este acoperită cu spini moi, de unde provine şi denumirea ce semnifică “fire de păr”.

După ce este decojit exteriorul său păros, înăuntru se arată pulpa lipicioasă, cu un gust dulce puţin acriu ce aminteşte pe cel al strugurilor, şi are o sămânţă lemnoasă la mijloc.

21. Fructul exotic Mangosteen
Garcinia mangostana

Este un copac tropical veşnic verde şi se crede că este originar de pe insulele Sunda şi Moluccas din Indonezia. Acum acest copac creşte în principal în Asia de Sud şi în ţările tropicale, cum ar fi, Columbia, Sri Lanka, India, Puerto Rico şi Hawaii.

Mangosteenul este bine protejat de exteriorul său dur, iar fructul comestibil parfumat cu o pulpă albă moale are un gust dulce şi picant.

20. Mărul de zăhar
Annona squamosa

Cunoscut şi sub denumirea de măr cremos, sweetsop sau atis, acest fruct este originar din America tropicală, dar este, de asemenea, pe larg răspândit în Pakistan, India şi Filipine. Fructul se aseamănă un pic cu un con de pin şi este aproximativ de 10 centimetri în diametru.

Sub coaja dură plină de cocoloaşe se află pulpa parfumată albicioasă a fructului, care acoperă mai multe seminţe în interior şi are un uşor gust de cremă.

19. Mărul Mammee
Mammea americana

Mărul Mammee, Mărul Mamey sau Caisul Santo Domingo este un copac veşnic verde originar din America de Sud, care a fost introdus în diverse alte regiuni ale lumii, inclusiv Africa de Vest şi Asia de Sud-Est. El poate fi de asemenea, găsit în Florida şi Hawaii.

Mărul Mammee este un fruct ce poate ajunge în diametru până la 20 cm. El are o crustă exterioară groasă cu o pulpă moale de o culoare galben-portocalie în interior. De obicei are o sămânţă în centru, dar fructele mai mari pot avea şi până la patru. Pulpa este dulce şi aromată.

18. Cherimoya
Annona cherimola

Cherimoya, sau mărul cremă, este o plantă cu frunze căzătoare care se creşte la o altitudine înaltă din zonele muntoase din America de Sud.

Fructul este de o formă rotundă nedesluşită şi se găseşte cu trei feluri de coajă – Impressa (crestată), Tuberculate (acoperită cu umflături) sau intermediară (o combinaţie dintre primele două).

Pulpa albă de sub coajă este foarte aromată, suculentă şi de o consistenţă cremoasă. Se spune că fructul are un gust asemeni unei combinaţii din banane, fructul pasiunii (Passiflora), papaya şi ananas. În 1866 Mark Twen a spus “cherimoya, fructul cel mai delicios cunoscut de oameni”.

17. Platonia
Platonia insignis

Platonia sau Bacuri este un copac mare, care poate atinge o înălţime de 4o metri şi se găseşte în pădurile tropicale din Brazilia şi Paraguay.

Fructul este de mărime unei portocale şi are o coajă galbenă groasă care elimină un suc latex de culoare galbenă când este apăsat.

16. Cocona
Solanum sessiliflorum

Frucutul Cocona este un alt fruct tropical care creşte în regiunile muntoase a Americii de Sud. El este de mărimea unui arbust mic şi poate miraculos creşte de la o sămânţă de fruct în mai puţin de 9 luni, după care fructele vor avea nevoie încă de două luni până se vor coace.

Fructul este o bacă de culoare roşie, orange sau galben. Are un aspect asemănător cu roşiile şi se spune că are un gust asemănător cu un amestec între roşii şi lămâii.

Vedeţi şi: Fruct exotic: date interesante despre fructele Tamarillo

15. Fructul arborelui de pâine
Artocarpus altilis

Arborele de pâine este este un copac mare, din familia duzilor (Moracea), originar din Filipine şi găsit pe toate insulele din sud-estul Asiei.

Fructul este similar cu bananele, deoarece, poate fi consumat crud atunci când este copt şi poate fi gătit atunci când este necopt. Fructul copt este moale şi dulce, în timp ce fructele necoapte sunt bogate în amidon, din care cauză au şi primit numele de fruct pâine. După ce este gătit are un gust similar cu pâinea proaspăt coaptă.

14. Duku
Lansium domesticum

Duku sau lungsat sunt două fructe foarte asemănătoare găsite în Asia. Ele provin din aceaşi familie, cu un aspect şi gust identic, cu o singură diferenţă. Coaja lungast-ului conţine o substanţă latex, care nu este otrăvitoare, dar care face coaja să se lipească uşor de fruct, în timp ce Duku nu are latex şi coaja este eliminată cu uşurinţă.

La interior, fructul are 5 segmente, unele din care au seminţe amare.

Este un fruct foarte dulce şi poate fi preparat în multe moduri diferite, inclusiv conservat prin sirop sau uscate ca stafidele.

13. Safou
Dacryodes edulis

Safou este un copac veşnic verde care creşte în pădurile tropicale umede ale Africii, în sudul Angolei şi nordul Nigeriei.

Fructele sunt de asemenea cunoscute sub denumire de pere africane, au o culoare albastru închis până la violet şi au o lungime de până la 14 cm, cu o pulpă verde pal în interior.

Sa declarat că aceste fructe grase pot pune capăt foametei în Africa, deoarece fructul este compus din 48% acizi graşi, aminoacizi, vitamine şi trigliceride (principalele componente ale uleiului vegetal şi a celui animal). Sa estimat că o plantaţie de un hectar este capabilă să producă 7-8 tone de ulei şi toate părţile plantei pot fi folosite.

Vedeţi şi: 15 curiozităţi despre plante şi ciudăţenii mai puţin cunoscute

12. Jabuticaba
Myrciaria cauliflora

Jabuticaba, sau arborele de struguri brazilian, este o plantă originară din partea de Sud-Est a Braziliei.

Cea ce face această plantă atât de ciudată este faptul că fructele cresc direct pe trunchi. Iniţial pe tot trunchiul şi ramurile principale apar florile care apoi se transformă în fructe cu un diametru de 3-4 cm.

Sub coaja groasă violetă este pulpa gelatinoasă a fructului şi 1-4 seminţe.

Fructul este dulce şi poate fi consumat proaspăt sau ca vin şi lichior preparat din ele. Din păcate, fructele nu se păstrează mult după ce au fost culese de pe copac, ele încep să fermenteze după circa 3 sau 4 zile, din care cauză si se prepară băuturi alcoolice din ele.

Vedeţi şi: Jabuticaba: fructele exotice care cresc pe trunchiul arborelui

11. Noni
Morinda citrifolia

Noni este cunoscut în întraga lume sub mai multe denumiri diferite, marea Moringă, dudul indian, găluşcă de câine şi fructul de brânză. Este înrudit cu bobul de cafea şi este originar din Asia de Sud-Est şi Australia, şi se cultivă peste tot de-a lungul brâului tropical.

Copacul are fructe pe tot parcursul anului şi tind să aibă un miros înţepător când se coc, din care cauză au şi fost numite fructul de brânză sau fructul vomă. În ciuda mirosului, fructul este bogat în fibre, vitamina A, proteine, fier şi calciu din care cauză intră în dieta a multor insule din Pacific.

Fructul poate, fie fiert într-o tocană, sau consumat crud cu sare.

10. Marula
Sclerocarya birrea

Marula este un copac foios originar din Sudul şi Estul Africii. Răspândirea arborelui de-a lungul Africii, coincide cu modelul de migrare a tribului Bantu, deoarece a constituit o sursă importantă de hrană pentru ei. Ei au plantat mulţi copaci Marula de-a lungul căii lor.

Fructul verde se coace şi se face galben, pulpa albă în interior este suculentă şi are un gust foarte distinct. După ce ele cad jos de pe copac, fructele încep să fermenteze şi acestea atrag animalele, cum ar fi elefanţii şi babuinii la un mic ospăţ alcoolic.

Fructul este de asemenea folosit pentru prepararea lichiorului popular numit Amarula, care poate fi găsit în orice magazin duty-free din aeroporturi.

9. Salmonberry
Rubus spectabilis

Fructul bacă Salmonberry este nativ pentru coasta de Vest a Americii de Nord, creşte de la Alaska până la sud în California. Acestea se găsesc în pădurile umede şi creează tufişuri dense.

Fructul arată similar cu zmeura dar sunt mai mult de culoare portocalie. Acestea sunt dulci când sunt consumate crude, dar sunt de cele mai multe ori transformate în suc, vin, bomboane şi gemuri.

9. Salak
Salacca zalacca

Fructul Salak, de asemenea, cunoscut sub numele de fructul şarpe, provine de la o specie de palmier nativ din Indonezia.

Aceste fructe cresc la baza palmierului, şi au câştigat numele de fruct şarpe din cauza solzoasei coji maro-roşii. Coaja lor este uşor de îndepărtat şi în interiorul ei sunt trei segmente albe dulci fiecare cu o mare seminţă necomestibilă.

Atunci când este mâncat fructul are un uşor gust acid, dar dulce, şi o consistenţă ca acea a mărului.

8. Bael
Aegle marmelos

Bael, merele de lemne sau piatră, sunt o specie originară din India, dar care poate fi găsită prin toată Asia de Sud-Est.

Bael este un fruct cu coajă lemnoasă care este de culoare galbenă, verde sau gri. Coaja exterioară lemnoasă este atât de dură încât este nevoie de ciocan pentru a o sparge. În interior se află o pulpă galbenă aromată cu mai multe seminţe păroase.

Pulpa poate fi consumată fie proaspătă, fie uscată. Din fructele proaspete se face aşa numitul suc şerbet prin adăugare de de apă şi zăhar la pulpă. Este nevoie de doar un fruct mare pentru a face 6 litri de şerbet.

7. Măr stea
Chrysophyllum cainito

Mărul stea este un fruct originar din zonele joase a Americii Centrale şi Indiile de Vest.

Partea de dedesubt a veşnicilor frunze verzi strălucesc de la distanţă într-o culoare aurie iar arborele are flori cu o culoare de la alb la roşu cu un parfum dulce.

Fructul este rotund, violet şi are o coajă elastică groasă. Dacă fructul se taie orizontal, pe pulpa alb-violetă se poate vedea un model clar de stea.

Fructele sunt de o prospeţime delicioasă, cu un gust dulce intens.

6. Fructul stea
Averrhoa carambola

Carambola sau fructul stea, este un pom fructifer nativ din Filipine, dar poate fi găsit în întreaga Asia de Sud-Est, Asia de Est, America de Sud, Florida şi Hawaii.

Acest fruct are cinci creste de-a lungul corpului său, care atunci când este tăiat lateral, arată ca o stea din care motiv a şi fost numit astfel.

Fructul este bogat în vitamina C şi antioxidanţi. El devine de un galben strălucitor după ce se coace, are o piele ceroasă şi întreg fructul este comestibil, suculent şi crocant.

5. Pepenele galben cu coarne
Cucumis metuliferus

Pepenele cu coarne, de asemenea, cunoscut sub numele de castravete african sau pepene jeleu galben, este o plantă căţărătoare anuală nativă din Africa, dar care poate fi găsită acum cultivată în California, Australia, Noua Zelandă şi Chile.

Atunci când este copt, pepenele are o coajă ţepoasă groasă de culoare galbenă la exterior, cu o pulpă verde strălucitoare gelatinoasă în interior.

Gustul pulpei este dese ori comparată cu gustul de banană, iar textura seamănă cu partea seminţoasă a unei roşii sau a unui castravete. Coaja este comestibilă şi este o sursă bună de vitamina C, şi fibre.

4. Pitaya
Hylocereus

Pitaya sau fructele dragon, este un fruct de cactus care poate fi găsit în Asia, Australasia, America de Nord şi de Sud, chiar dacă acestea sunt considerate native din Mexic.

Există două tipuri de Pitaya, acre, de obicei consumate în America şi dulci care se întâlnesc în Asia. Fructul este de trei soiuri fiecare de culoare diferită, roşii, galbene şi pitaya Costa Rica. Fructele “roşii” sunt, în general de culoare aprinsă magenta la exterior, cu pulpă galbenă. Pitaya galbenă este galbenă în interior şi în afară, şi Pitaya Costa Rica sunt magenta la exterior şi interior.

Ele au un miros delicios plăcut şi cele mai multe au un gust similar cu kiwi.

3. Jackfruit
Artocarpus heterophyllus

De asemenea, cunoscut sub numele de copac jack, fructul jack, uneori pur şi simplu jack sau jak. Este nativ din Asia de Sud-Est şi de Sud, se crede că are originea din pădurile tropicale din sud-vestul Indiei.

Copacul jackfruit este adaptat pentru zonele tropicale joase, iar rodul său este cel mai mare fruct care creşte pe arbore, ajungând până la o greutate de 35 kilograme, o lungime de 90 cm şi 50 cm în diametru.

Fructul Jack este fructul naţional al Bangladeshului. Pulpa fructului conţine amidon şi este o sursă de fibre dietice. Gustul este comparabil cu o combinaţie de măr, ananas, mango şi banane.

2. Lici
Litchi chinensis

Este un copac fructifer tropical şi subtropical originar din provinciile chineze Guangdong şi Fujian, care acum se cultivă în mai multe părţi ale lumii.

Fructele proaspete au o pulpă delicat albicioasă cu un miros floral şi un gust aromat dulce. Deoarece această aromă-parfum se pierde în procesul conservării, fructul, de obicei, se consumă proaspăt.

Fructul cărnoas Lici măsoară 5 cm în lungime şi 4 cm în lăţime şi cântăreşte aproximativ 20g.

Lici are o istorie de cultivare care îşi ia începutul de la anii 2000 î.Hr., conform înregistrărilor chineze. Cultivarea sa a început în zona de sud a Chinei, Malaezia şi Vietnam.

1. Fructul minune
Synsepalum dulcificum

Fructul minune este un fruct de pădure foarte ciudat originar din Africa de Vest. Cea ce face fructele ciudate, este miraculina (un substitut de zahăr) combinată cu glicoproteina, care se găseşte în cantităţi mari în fructe.

Fructul în sine nu conţine mult zahăr şi are un gust uşor dulce, numai atunci când este mâncat, glicoproteina se leagă de papilele gustative ale limbii, care, timp de aproximativ o oră după ce fructul a fost mâncat denaturează orice alt gust în dulceaţă. Cu acest efect, tehnic reiese că ai putea mânca o lămâie şi ea va avea gustul unei bile de sirop.

Deşi motivul precis a acestui eveniment nu este pe deplin înţeles, se pare că miraculina denaturează formarea receptorilor dulci în limbă astfel încât aceştea reacţionează la acid în loc de dulceaţă. Iar apoi recptorii dulciului de pe limbă transmit la creier gustul dulce la contactul cu orice aciditate.