Gaura neagră a fost pentru prima dată vizualizată de Telescopul Event Horizon

Timp de decenii, oamenii de ştiinţă au susţinut că găurile negre supermasive locuiesc în centrul galaxiilor mari. Aceste puncte evidente de curbare în spaţiu, exercită o influenţă extrem de puternică asupra tuturor lucrurilor din jurul lor, devorând materie şi scuipând o cantitate foarte mare de energie.

Dar, având în vedere natura lor, toate încercările de a le studia au fost limitate la metode indirecte.

Dar, lucrurile au luat o altă întorsătură, începând cu data de 12 aprilie 2017, când o echipă internaţională de astronomi a obţinut pentru prima dată imaginea a Sagittarius A*.

Folosind o serie de telescoape amplasate în diferite părţi a planetei noastre – colectiv cunoscute sub numele de Event Horizon Telescope (en) (EHT) –  au reuşit să vizualizeze misterioasa regiune din jurul acestei gigantice găuri negre de unde materia şi energia nu poate scăpa – adică orizontul evenimentelor.

Vedeţi şi: Marginea întunericului: O privirea în gaura neagră de la centrul Căii Lactee

Aceasta nu doar este o primă reprezentare a regiunii misterioase din jurul unei găuri negre, dar, de asemenea, este cel mai extrem test făcut vreodată al teoriei lui Einstein.

De asemenea, ea reprezintă punctul culminant al proiectului EHT, care a fost special destinat pentru studierea directă a găurilor negre şi a înţelegerii mai bune a lor.

Din momentul începerii capturării datelor în 2006, EHT a fost dedicat studiului Sagittarius A*, deoarece, este cea mai apropiată gaură neagră supermasivă din Universul cunoscut – situată aproximativ la 25 000 de ani lumină de Pământ.

Vedeţi şi: 10 lucruri care trebuie să le ştiţi despre găurile negre

În special, oamenii de ştiinţă sperau să determine dacă găurile negre sunt înconjurate de o regiune circulară din care materia şi energia nu pot scăpa (precum a fost prezis de Teoria Relativităţii Generale) şi cum ea creşte înghiţind materia în interiorul său.

În loc să formeze o singură instalaţie, EHT se bazează pe o reţea mondială de obiecte radioastronomice amplasate pe patru continente, fiecare dedicat studierii unei dintre forţele cele mai puternice şi misterioase din Univers.

Acest proces, în rezultatul căruia aparate radio de scară largă de pe înteg globul sunt conectate într-un telescop virtual de dimensiunile Pământului, este cunoscut sub numele de Interferometrie de bază foarte lungă (Very Long Baseline Interferometry (en)  -VLBI).

După cum a declarat Michael Bremer, un astronom la Institutul Internaţional de Cercetare de Radio Astronomie şi măngerul proiectului Event Horizon Telescope, într-un interviu cu Agenţia France-Presse:

„În loc de a construi un telescop atât de mare încât, probabil, el s-ar fi prăbuşit sub propria greutate, noi am combinat opt observatoare ca nişte bucăţi a unei oglinzi uriaşe. Acest lucru n-ea oferit un telescop virtual la fel de mare ca Pământul – de aproximativ 10 000 km în diametru”.

După toate cele spuse, reţeaua include instrumente precum Atacama Large Millimeter/submillimeter Array (ALMA) în Chile, Radio Observatorul din Arizona cu Telescopul Submillimeter, Telescopul de 30 de metri IRAM din Spania, Telescopul Large Millimeter Alfonso Serrano în Mexic, Telescopul Polus Sud din Antarctica, Telescopul James Clerk Maxwell şi Submillimeter Array din Mauna Kea, Hawaii.

Cu această matrice, radio telescopul EHT este  singurul, suficient de puternic pentru a detecta lumina eliberată în momentul când un obiect dispare în Sagittarius A*.

Şi timp de şase nopţi – începând de miercuri, 5 aprilie până marţi, 11 aprilie, toată reţeaua de telescoape a fost direcţionată spre centrul Căii noastre Lactee, pentru a face doar acest lucru.

La sfărşitul cursei, echipa internaţională a anunţat că au făcut pentru primă  dată o imagine a unui orizont de evenimente.

În final, au fost colectate aproximativ 500 de terabaiţi de date. Aceste date sunt acum transferate la Observatorul MIT Haystack din Massachusetts, unde acestea vor fi procesate de supracalculatoare  şi transformate într-o imagine.

„Pentru prima dată în istoria noastră, noi avem capacitatea tehnologică de a examina găurile negre în detaliu”, a spus Bremer.

„Imaginile vor apărea pe măsură ce se vor combina toate datele. Dar, noi va trebui să aşteptăm câteva luni pentru a obţine rezultatul”.

Unul din motivul aşteptării, este faptul că, datele obţinute de Telescopul Polul Sud vor putea fi colectate doar odată ce se va începe primăvara în Antarctica – lucru ce nu va avea loc mai devreme de luna octombrie 2017.

Ca atare, până în 2018, publicul nu îşi va putea bucura ochii cu regiunea umbroasă care înconjoară  Sagittarius A* şi nu face de aşteptat ca prima imagine va fi în întregime clară.

[vimeo id=”149690219″ mode=”normal”]

Heino Falcke – un astronom de la Universitatea Radbound care prezidează în prezent Consiliul Ştiinţific EHT (şi cel care a propus acest experiment acum 2o de ani) – a explicat într-un comunicat de presă (en) al EHT înainte de efectuarea observaţiei:

„Aceasta este provocarea de a face ceva, ce nu s-a mai încercat înainte. Acesta este începutul unei călătorii aventuroase spre o gaură neagră… Cu toate acestea, cred că avem nevoie de mai multe campanii de observare şi, eventual, de mai multe telescoape în reţea, pentru a face o imagine foarte bună”.

În ciuda aşteptării şi a faptului că vor fi necesare încercări repetate înainte de a obţine primul aspect clar a unei găuri negre,  totuşi, deocamdată există o mulţime de motive pentru a sărbători.

Aceasta nu doar a fost primul cel mai lung proces de aşa gen, dar, de asemenea, reprezintă un salt major spre înţelegerea uneia din cele mai puternice şi misterioase forţe ale naturii.

Datorită timpului, studiul găurilor negre ne poate permite, să rezolvăm modul în care gravitaţia şi celelalte forţe fundamentale ale Universului interacţionează.

În cele din urmă, vom fi capabili să înţelegem toată existenţa ca o singură ecuaţie unificată!