Noile cercetări conduse de Universitatea Tel Aviv aruncă mai multă lumină asupra structurilor monumentale din zona principală a Göbekli Tepe, un sit neolitic din sud-estul Turciei, cunoscut pentru arhitectura sa megalitică impresionantă cu stâlpi în formă de T şi relaţia cronologică dintre aceștia.
Göbekli Tepe (en) (“Dealul Burtă” în turcă) este unul din cele mai timpurii exemple de clădiri megalitice cunoscute, construite special reieșind din cerințele rituale a constructorilor săi preistorici.
Vedeţi şi: Mistere care fac aluzii la civilizaţii dispărute avansate
Situl este situat pe vârful unei creste montane de calcar al provinciei Șanlıurfa din sud-estul Turciei.
Este un deal artificial, înalt de 15 m, ce acoperă o suprafață de aproximativ 9 ha.
Săpăturile efectuate în diferite zone ale Göbekli Tepe, au dezvăluit o arhitectură megalitică impresionantă datată cu 11 – 12 mii de ani înaintea erei noastre.
Vedeţi şi: 23 Capodopere arhitecturale care trebuie să le vedeţi cel puţin odată în viaţă
“Göbekli Tepe este o minune arheologică”, a spus profesorul Avi Gopher (en), cercetător la Institutul de Arheologie Sonia şi Marco Nadler al Universităţii din Tel Aviv.
“Construită de comunitățile neolitice acum de la 11 500 la 11 000 ani, aceasta reprezintă structuri enorme şi rotunde de piatră, cu stâlpi monumentali de până la 5,5 înălțime”.
“Deoarece nu există nici o dovadă a agriculturii sau a domesticirii animalelor la acea vreme, se crede că situl a fost construit de vânători -culegători.
Cu toate acestea, complexitatea arhitecturală este extrem de neobișnuită pentru ei”.
Profesorul Gopher şi colegul său, candidat la doctorat Gil Haklay, au folosit un algoritm computerizat pentru a urmări aspectele proceselor de proiectare arhitecturală implicate în construcția structurilor monumentale rotunde, cea mai largă având un diametru de 20 m.
Ei au descoperit că geometria a determinat locația acestor structuri şi ansamblul enormilor stâlpi de calcar, ce au fost inițial planificați ca o singură structură.
Vedeţi şi: 15 civilizații dispărute în circumstanțe misterioase
“Planul general a complexului este caracterizat prin ierarhii spaţiale şi simbolice, ce reflectă schimbările în lumea spirituală şi structura socială”, a spus Haklay (en).
“În cercetarea noastră, noi am folosit un instrument analitic — un algoritm bazat pe cartografierea abaterilor standard — pentru a identifica un model geometric ce stă la baza proiectării”.
“Această cercetare introduce informații importante privind dezvoltarea timpurie a planificării arhitecturale în Levant şi în lume”, a adăugat profesorul Gopher (en).
Vedeţi şi: De ce betonul roman de 2000 de ani este mai bun decât cel de azi
“Aceasta deschide posibilitatea pentru noi interpretări ale acestui site în general şi asupra naturii pilonilor antropomorfi megalitici, în special”.
Anumite capacități şi practici de planificare, cum ar fi utilizarea geometriei şi formularea planurilor podelei, se credea tradițional că au apărut mult mai târziu decât perioada în care a fost construit Göbekli Tepe.
În special, una dintre caracteristicile fermierilor timpurii, este utilizarea de către ei a arhitecturii dreptunghiulare.
“Acest caz timpuriu de planificare arhitecturală poate servi un exemplu al dinamicii schimbărilor culturale din primele părţi ale perioadei neolitice”, a spus Haklay (en).
“Constatările noastre sugerează că transformările arhitecturale majore din această perioadă, cum ar fi tranziția la arhitectura dreptunghiulară, au fost bazate pe cunoștințe, procese descendente efectuate de specialiști”.
Vedeţi şi: 25 Cele mai uimitoare descoperiri arheologice din istoria lumii — trebuie să le cunoască fiecare
“Cele mai importante şi de bază metode de planificare arhitecturală au fost concepute în Levant în perioada epipaleolitică târzie ca parte a culturii Natufi şi prin perioada neolitică timpurie”.
“Noile noastre cercetări indică faptul că metodele de planificare arhitecturală, regulile de proiectare abstractă şi modelele organizaționale au fost deja utilizate în această perioadă formativă în istoria umană”.
Cercetarea a fost publicată în Jurnalul Arheologic de la Cambridge.
Lasă un răspuns