Cu ajutorul fosilelor şi a ADN-ului, oamenii de știință extrag o imagine a începuturilor omenirii, o istorie a originii cu nişte întorsături mai ceva ca-n filme.
La moment, consensul experților este că Homo sapiens a evoluat cel puţin 300 000 de ani în urmă în Africa.
Un pic mai târziu – aproximativ 70 000 de ani în urmă – un mic grup de africani s-au stabilit pe alte continente, dând naştere altor populaţii de oameni, răspândite astăzi pe tot globul.
Pentru Johannes Krause, directorul institutului Max Planck pentru Istoria Umană din Germania, acest decalaj pare ciudat.
„De ce oamenii nu au părăsit Africa mai înainte?” a întrebat el într-un interviu. La urma urmei, a remarcat el, continentul este legat în mod natural de Orientul Apropiat.
„Voi pur şi simplu puteţi ieși [de pe continentul african]”.
Într-un studiu publicat recent în Nature Communications, dr. Krause şi colegii săi afirmă că africanii cu adevărat au eşit de pe continent (en) – acum 270 000 de ani în urmă.
Bazându-se pe noile probe ADN descoperite în fosile, cercetătorii concluzionează că un val de Homo sapiens timpuriu sau o rudă apropiată a speciei noastre şi-au făcut cale din Africa spre Europa. Unde ei s-au încrucișat cu neanderthalii.
Apoi migranţii africani au dispărut. Dar, o parte din ADN-ul lor s-a transmis generaţiilor următoare de neanderthalieni.
„Acum aceasta este o imagine cuprinzătoare”, a spus dr. Krause. „Ea îmbină totul la un loc”.
Începând cu anii 1800, paleontologii s-au zbătut să înţeleagă modul în care neanderthalienii sunt înrudiţi cu noi.
Fosilele arată că ei erau anatomic deosebiţi de noi, cu arcade (sprâncene) pronunţate, un corp robust şi o serie de caracteristici mai subtile care le lipsesc.
Cele mai vechi oase a reprezentanţilor cu caracteristici de neanderthalieni au fost găsite într-o peşteră spaniolă numită Sima de los Huesos şi au fost datate cu o vârstă de 430 000 de ani.
Recentele fosile de neanderthal datează cu aproximativ cu 100 000 de ani în urmă, ele pot fi găsite în toată Europa şi până în sudul Siberiei.
În calitate de student absolvent, la mijlocul anilor 2000, dr. Krause a călătorit spre diferite muzee pentru a fora puţin os din fosilele neanderthaliene.
În unele din ele, el şi colegii săi au reuşit să găsească fragmente de ADN care puteau fi studiate.
Oamenii de ştiinţă care studiază gene vechi caută două tipuri de material genetic. Marea majoritate a genelor noastre sunt plasate într-o pungă a fiecărei celule, numită nucleu.
Acest aşa numit ADN nuclear noi îl moştenim de la ambii părinţi.
Dar noi, de asemenea, avem o cantitate mică de ADN în făbricile generatoare de energie, numite mitocondrii.
Noi moştenim ADN-ul mitocondrial numai de la mamele noastre, deoarece sperma unui tată distruge propriul ADN-mitocondrial în timpul fertilizării.
Ceva ani în urmă, dr. Krause şi colegii săi au început examinarea lor de gene vechi în fosilele neanderthalienilor prin căutarea ADN-ului mitocondrial.
După ce au descoperit ADN-ul mitocondrial în unele fosile, mai târziu ei au reușit să găsească şi ADN-ul nuclear.
Genele conţineau câteva surprize. De exemplu, unele fragmente de ADN de la oamenii vii din strămoși non-africani proveneau de la neanderthalieni.
Când oamenii s-au extins în afara Africii, ei par să se fi încrucișat de mai multe ori cu neanderthalienii.
Aceşti copii au devenit parte a societăţii umane, transmiţând genele lor.
Dar, un os al degetului şi un dinte, dintr-o peşteră din Siberia numită Denisova, la lăsat pe dr. Krause şi colegii săi derutați.
În interiorul acestor fosile oamenii de ştiinţă au găsit secvenţe de ADN mitocondrial care nu erau nici umane şi nici neanderthale, dar, ceva altceva – o ramură îndepărtată al arborelui genealogic.
ADN-ul mitocondrial neanderthal avea mai multe asemănări cu al nostru.
Ulterior, cercetătorii au reuşit să recupereze şi ADN-ul nuclear de la osul degetului denisovan, care în schimb a arătat că, denisovanii şi neanderthalii erau mult mai înrudiţi între ei.
Pe măsură ce oamenii de ştiinţă au găsit ADN vechi în mai multe fosile, istoria noastră a intrat în centrul atenţiei.
Acum oamenii de ştiinţă estimează că strămoşul comun al oamenilor moderni, al neanderthalienilor şi denisovanilor, a trăit între 765 000 şi 550 000 de ani în urmă.
Aproximativ în perioada între 445 000 şi 447 000 de ani în urmă aceşti descendenţi ai strămoşului comun s-au divizat în două ramuri. În cele din urmă, una a dus la oamenii moderni, în timp ce cealaltă a rezultat în neanderthalieni şi denisovani (en).
Însă, după ani de investigaţii, dr. Krause încă nu înţelesese de ce ADN-ul nuclear şi ADN-ul mitocondrial al neanderthalienilor par să aibă istorii diferite. În primul caz se evedenţiază o rudenie cu denisovanii, iar în ultimul cu oamenii.
Misterul s-a adâncit în anul 2013. Când o altă echipă a recuperat ADN-ul mitocondrial (en) dintr-o fosilă asemănătoare cu cea de neanderthal pe situl arheologic Sima de los Huesos, ce datează cu 430 000 de ani în urmă.
Vedeţi şi: Cel mai vechi ADN uman secvenţiat vreodată ar putea rescrie arborele evolutiv uman
Cercetătorii se aşteptau ca ADN-ul să semene cu cel al neanderthalienilor din Europa. În schimb, ADN-mitocondrial părea să aparţină unui denisovan – chiar dacă peştera era la depărtare de 6400 de kilometri în Siberia.
Anul trecut, cercetătorii au anunţat că au colectat o mică parte din ADN-ul nuclear de la aceeaşi fosilă din Sima de los Huesos.
Acest material genetic a arătat că el a aparţinut mai degrabă unui neanderthal (en) decât unui denisovan.
Acum, Dr. Krause şi colegii săi au descoperit un nou ADN neanderthalian care se presupune că ar putea rezolva misterul acestei nepotriviri genetice.
Vedeţi şi: Top 10 mistere despre evolutia omului
În anul 2013, unul dintre studenţii lui dr. Krause, Cosimo Posth, a examinat o fosilă neanderthală dintr-o peşteră germană numită Hohlenstein-Stadel.
El a reuşit să reconstruiască întregul ei ADN-mitocondrial.
Dr. Posth a estimat fosila neandertaliană cu o vechime de 120 000 de ani şi cel mai important este că ea aparţinea unei ramuri a arborelui genealogic neanderthalian cu o istorie lungă.
El şi colegii săi au stabilit că toţi neanderthalienii cunoscuţi au moştenit ADN-ul mitocondrial de la un strămoş care a trăit acum 270 000 de ani.
Toate datele au indicat o serie de evenimente ce ar putea rezolva şarada, care tot acest timp i-a dat atâtea bătăi de cap lui dr. Krause.
Strămoşii comuni ai neanderthalilor şi denisovanilor s-au răspândit prin Europa şi Asia cu peste o jumătate de milion de ani în urmă.
Treptat, din punct de vedere genetic, populaţiile din est şi vest s-au divizat.
În est ei au devenit denisovani, iar în vest neanderthali.
Fosilele de la Sima de los Huesos – cu gene similare de neanderthali şi denisovani – au captat faza timpurie a divizării.
La un moment dat, înainte de 270 000 de ani în urmă, oamenii africani strâns înrudiţi cu noi s-au mutat în Europa şi s-au încrucişat cu neanderthalienii. ADN-ul lor a intrat în genofondul neandertalilor.
De-a lungul multor generaţii cea mai mare parte a noului ADN a dispărut. Dar, ADN-ul mitocondrial a supraveţuit, transmiţându-se de la mamă la copil.
De fapt, în cele din urmă toţi neanderthalienii au moştenit-o, din oarecare motive renunţând la ADN-ul mitocondrial pe care specia îl avea odată.
Dr. Posth a admis posibilitatea că membrii timpurii ai speciei noastre au migrat din Africa de Nord în Europa. Susţinând ideea raportată luna trecută în legătură cu descoperirea fosilelor Homo sapiens în Maroc, ce au fost datate cu o vechime de 300 000 de ani.
Dar, dr. Posth a declarat că este prea devreme să excludem o altă posibilitate: precum că aceşti nomazi aparţineau unei altei specii din Africa strâns legată de noi, pe care oamenii de ştiinţă încă nu au documentat-o.
„Mă simt incomod să le dau un nume acestor oameni”, a spus dr. Posth.
Adam C. Siepel, un genetician de la laboratorul Cold Spring Harbor din Long Island care nu a fost implicat în studiu, a declarat că ipoteza corespunde probelor. „Cred că este absolut posibil”, a spus el.
Noua cercetare implică o mulţime de urmări anevoioase pentru istoria omenirii.
Este imposibil să ştim de câte ori aceşti africani timpurii s-au încrucişat cu neanderthalienii.
Dar, undeva în preistorie, cel puţin o femeie din Africa trebuia să fi purtat copilul unui neanderthal de sex masculin.
„Acum aveţi acest copil hibrid care probabil arăta destul de neobișnuit”, a spus dr. Siepel.
„Într-un fel s-au altul, acest individ hibrid a fost absorbit în societatea neanderthală”.
Dr. Siepel a avertizat că ipoteza se bazează pe noul ADN găsit în fosilele Hohlenstein-Stadel.
Acum Dr. Krause şi colegii săi încearcă să recupereze ADN-ul nuclear din fosilă.
Cercetarea de la Sima deLos Huesos arată cât de departe înapoi în timp pot oamenii de ştiinţă să căute acum gene.
Cel mai dezvăluitor ADN ar putea veni din munţii din Maroc.
Acolo oamenii de ştiinţă ar putea găsi gene de la cel mai timpuriu Homo sapiens, pe care apoi le vor putea compara cu cele ale neandertalienilor.
„Acestea sunt lucruri care nu le-am crezut a fi posibile niciodată acum cinci ani”, a spus dr. Krause.
Lasă un răspuns