Ori de câte ori în natură apare ceva aşa de planificat şi simetric ca cercurile zânelor din Namibia, aceasta este întotdeauna un pic descurajator – ele arată atât de grijuliu proiectate, coordonate, şi aproape inteligente în construcția lor.
Forţa din spatele acestor câmpii de nisip cu buline au fost zeci de ani un subiect al dezbaterilor. Dar, acum oamenii de știință au venit cu cea mai bună explicaţie de până acum.
Vedeţi şi: Cele mai mari mistere ale lumii, care ştiinţa încă nu le-a rezolvat
Se pare că, aceste cercuri goale – cu mărimi ce variază de la câțiva centimetri la 25 de metri în diametru – sunt rezultatul unui conflict permanent ce are loc sub solul deșertului Namib.
Pentru cei care nu sunt familiarizați cu acest fenomen natural straniu, face să remarcăm că, în pajiștile aride ale deșertului Namib din Africa de Sud, pe nisip apar modele de cercuri vaste care pot rămânea aici timp de până la 60 de ani.
Vedeţi şi: 14 cele mai mari minuni ale naturii
Populația locală Himba le explică ca urme ale zeilor, din cauza modului cât de intenţionat şi delimitat apar ele, iar studiile de-a lungul anilor s-au redus la două posibile explicații.
O ipoteză populară susține că cercurile sunt rezultatul activității termitelor care rod în mod sistematic iarba deasupra cuiburilor lor.
O presupunere ce a avut sens, luând în considerare că, dedesubtul a 80 la sută din cercurile zânelor namibiene s-au înregistrat termite.
Dar, aici există o problemă – anul trecut oamenii de știință au descoperit că astfel de cercuri nu există exclusiv doar în deșertul african.
Undeva la 10 000 km depărtare, în Australia, au fost descoperite cercuri similare şi spre deosebire de cercurile din Africa, aici ei nu a fost găsită nici o dovadă a prezenței termitelor.
Vedeţi şi: 20 cele mai interesante curiozităţi despre insecte
În schimb, s-a argumentat că aceste cercuri ale zânelor, sunt rezultatul atingerii, de către ierburile native, a unor niveluri surprinzător de sofisticate de auto-organizare, în unul din mediile cele mai ostile de pe Pământ.
Acum, ecologiștii de la Universitatea Princeton susțin că au o explicație mai bună – şi aceasta cuprinde ambele ipoteze.
„Aceasta este un caz clasic în domeniul ecologiei, în care vor apărea dezbateri şi vor dura timp de zeci de ani”, a declarat un membru al echipei, Rob Pringle (en), pentru Sarah Kaplan de la Washington Post.
„Iar soluția până la urmă, de obicei, este câte ceva de la ambele”.
Într-un mediu unde nutrienţii sunt limitați, locuitorii se află într-un conflict permanent unii cu alţii pentru a asigura supraviețuirea propriilor specii sau colonii.
Întrucât, termitele au fost găsite sub majoritatea cercurilor fermecătoare din Namibia, cercetătorii au dedus că aceste zone goale sunt rezultatul mâncării de către termite a rădăcinilor dedesubt, unde se acumula majoritatea umidității, astfel distrugând vegetația de la suprafață.
Dar, atunci când coloniile concurente sunt forţate să trăiască alături, zonele de iarbă neatinse simbolizează granițele ce se menţin între grupurile opuse.
„Pornind de la propria movilă termitele ies afară şi explorează zona în căutare de nutreţ. În caz dacă, dau peste o colonie mică, ei pur şi simplu o omoară şi îşi extind propriul teritoriu”, a spus unul din cercetători, Corina Tarnita, pentru The Guardian.
„Dar, în cazul în care termitele dau peste o colonie, aproximativ de aceiași mărime, ele nu pot face acelaş lucru şi totul se încheie cu o frontieră cu conflicte permanente, dar nu cu un în război total”.
Această explicație are sens, dar, de fapt, nimeni nu a prins termitele în procesul de creare a cercurilor zână.
Şi știți ce spun ei, corelația nu corespunde cu legătura de cauzalitate.
Aşa dar, echipa din Princeton a creat o simulare a mediului din deșertul Namib pentru a testa ipoteza şi ei au constatat că, în timp ce termitele par să aibă o implicație însemnată în crearea cercurilor zână, doar ele nu pot fi o explicație a apariției lor – mai ales atunci când vine vorba de cele australiene.
Următorul pas a fost testarea celei de a doua ipoteze cu plantele.
Ideea este similară cu ipoteza termitelor – în locurile unde este suficientă vegetaţie, sunt suficienți nutrienţi pentru o extindere uniformă.
Dar, în zonele unde plantele concurează unele cu altele pentru umezeală, ele cresc rădăcini adânci în sol pentru a sustrage de la distantă umezeala de la vecinii lor .
Vedeţi şi: 15 curiozităţi despre plante şi ciudăţenii mai puţin cunoscute
Această competiție acerbă pentru nutrienţi crează largi zone împrăștiate de nisip uscat – dar, doar temporar, după cum explică Michael Byrne pentru Motherboard (en):
„În condițiile în care nutrienţii sunt limitați, noi putem presupune zone de iarbă care mor datorită concurenții între ierburi, lăsând cercuri care se măresc progresiv până când deficitul de nutrienţi va fi depășit.
Cercurile permit apei de ploaie să se colecteze în ele, ceea ce furnizează mai mulți nutrienţi, de care beneficiază toată lumea, inclusiv termitele. Totul funcționează ” .
Atunci când echipa a lansat acest scenariu de simulare, acesta a rezultat în modele de cercuri pe scară largă create de termite, similare cu acelea găsite în Namibia, şi cercuri mai micuțe în vegetația dintre ele, similare cu modelele, lipsite de termite, din Australia.
Observațiile de pe teren corespund în perfecțiune cu rezultatele simulării.
„Am găsit o corespundere exactă, pe măsură ce măriți scara vedeți aceste modele foarte izbitoare”, a declarat Tarnita pentru The Guardian.
Deci ce… întrebarea este închisă?
Nu definitiv, deși aceasta este cea mai bună explicație pe care am avut-o până acum, cercetătorii încă nu au dovedit-o – pasul următor pentru oamenii de ştiinţă este de a asista la acest proces aşa cum el se întâmplă pe teren.
Dar, se pare că răspunsul – chiar dacă este o abordare uşor diferită a ipotezelor de plantă şi/sau termite – ele ambele indică spre aceste cicatrici în nisip ca o amintire crudă a brutalității vieții în deșert.
Studiul a fost publicat în Nature.
Lasă un răspuns