Galaxia noastră se extinde la 1,9 milioane de ani -lumină, constată un nou studiu
Galaxia noastră este mult mai mare decât arată.
Noua lucrare constată că Calea Lactee se extinde la aproape 2 milioane de ani-lumină, ce e cu mai mult de 15 ori mai mare decât discul luminos vizibil.
Cifra ar putea duce la o estimare mai bună a masivității galaxiei şi a numărului de galaxii ce se învârt în jurul ei.
De mult timp astronomii cunosc că cea mai strălucitoare porțiune a Căii Lactee, discul în formă de clătită ce adăpostește soarele nostru, este de aproximativ 120 000 ani-lumină.
Vedeţi şi: Un alt studiu confirmă că Calea Lactee este “deformată şi răsucită”
Dincolo de acest disc stelar se află un disc de gaz.
Un halo vast de materie întunecată, probabil plin de particule invizibile, înglobează ambele discuri şi se extinde mult dincolo de ele.
Dar, datorită faptului că, halo-ul întunecat nu emite lumină, diametrul său este greu de măsurat.
Acum, Alis Deason, un astrofizician la Universitatea Durham din Anglia, şi colegii ei au folosit galaxiile din apropiere pentru a localiza marginea Căii Lactee.
Diametrul precis este de 1,9 milioane de ani-lumină, plus/minus 0,4 milioane de ani-lumină, a raportat echipa pe 21 februarie (2020) într-o lucrare postată pe arXiv.org.
Pentru comparație, imaginați-vă o hartă unde distanţa dintre soare şi Pământ este de doar doi centimetri.
Şi dacă inima Căii Lactee s-ar fi afla în centrul Pământului, marginea galaxiei ar fi fost de patru ori mai îndepărtată ca luna.
Pentru a găsi marginea Căii Lactee, echipa lui Deason a efectuat simulări de computer cu scopul de a determina modul în care astfel de galaxii uriașe se formează.
În special, oamenii de știință au explorat cazurile formării a două galaxii uriașe una lângă alta, precum Calea Lactee şi Andromeda, cel mai apropiat gigant din vecinătate, deoarece gravitatea fiecăreia din galaxii acţionează una asupra alteia.
Vedeţi şi: În sfârșit noi știm când Calea Lactee se va ciocni cu galaxia Andromeda
Simulările au arătat că, dincolo de marginea haloului întunecat a unei galaxii uriaşe, viteza micilor galaxii din apropiere scade brusc.
Folosind observațiile existente ale telescopului, Deason şi colegii ei au descoperit o scădere similară în viteza micilor galaxii de lângă Calea Lactee.
Vedeţi şi: Au fost detectate semne a coliziunii galaxiei noastre Calea Lactee cu alta
Cercetătorii spun că acest lucru a avut loc la o distanţă de aproximativ 950 000 de ani-lumină de la centrul Căii Lactee, marcând marginea galaxiei.
Marginea este de 35 de ori mai îndepărtată de centrul galactic ca soarele.
Deşi materia întunecată constituie cea mai mare parte a masei Căii Lactee, simulările arată că,chiar şi la aceste distanţe îndepărtate ar trebui să existe stele.
“Cât una, cât şi alta, au o margine bine definită”, spune Deason (en).
“Marginea stelelor este foarte precisă, de parcă la o anumită rază steaua este pur şi simplu blocată”.
Pe viitor, astronomii pot perfecționa locația marginii Căii Lactee prin descoperirea unor galaxii mai mici din apropiere.
De asemenea, astronomii ar putea să caute stele individuale la periferie, spune Mike Broylan-Kolchin, astrofizician la Universitatea Texas din Austin, ce nu a fost implicat în studiu.
Stele de la astfel de depărtări vor fi foarte vagi, dar observațiile viitoare ar trebui să fie în stare să le găsească.
De asemenea, măsurările ar trebui să-i ajute pe astronomi să identifice şi alte proprietăți galactice.
De exemplu, cu cât mai mare şi masivă este Calea Lactee — cu atât mai multe galaxii ar trebui să se învârtă în jurul acesteia, spune Rosemary Wyse, astronom din cadrul Universității John Hopkins, ce nu a făcut parte la această lucrare.
Până în prezent, se cunosc aproximativ 60 de sateliți a Căii Lactee, dar astronomii bănuiesc că rămân mulţi a fi descoperiți.
Lasă un răspuns