Lansările rachetelor sunt dificile. Ele sunt scumpe, necesită o cantitate enormă de combustibil, iar gazele lor de eșapament poluează atmosfera.
Un concept care pare venit direct din science fiction ar putea rezolva aceste probleme: un ascensor ce leagă Pământul şi spațiul.
Şi acum inginerii japonezi sunt pe punctul de a începe testarea unuia.
Pe 11 septembrie, o echipă de la Facultatea de Inginerie a Universității Shizuoka va lansa un model de ascensor spaţial la scară mică pe orbita Pământului: doi sateliți cubici mici de doar 10 centimetri, conectați printr-un cablu de oţel de 10 metri.
O cutie motorizată va călători înainte şi înapoi de-a lungul cablului, între cei doi sateliți, în timp ce camerele lor vor urmări progresul.
“Acesta va fi primul experiment din lume de testare a mișcării unui ascensor în spațiu”, potrivit purtătorului de cuvânt al universităţii (en).
Inginerii visează la un ascensor spațial mai mult de 100 de ani, de când cercetătorul rus Constantin Tsiolkovsky a venit cu această idee după ce a văzut Turnul Eiffel în 1895.
Tehnologia dată a avut numeroase apariții în literatura științifico-fantastică de atunci.
Dar, provocările tehnice implicate în implementarea unui ascensor spațial, sunt gigantice.
Pentru început, el trebuie să fie construit dintr-un material suficient de ușor pentru a nu se prăbuși sub acțiunea propriei greutăți.
Vedeţi şi: În doar o săptămână, NASA va lansa o navă spaţială menită să “atingă soarele”
Dar, acest material ar trebui, de asemenea, să fie suficient de puternic pentru a rezista la tensiunea indusă de forța centrifugă, care acționează asupra contragreutății liftului, aflată departe de atmosfera Pământului, pentru a menține ascensorul în poziție verticală.
De asemenea, el ar trebui să reziste forțelor gravitaționale de la Pământ, Soare şi Lună, şi stresurilor induse de condițiile atmosferice ale Pământului, aşa precum vânturile puternice.
Vedeţi şi: 23 de curiozităţi uimitoare despre gravitaţie
Compania japoneză de construcții Obayashi Corp., care lucrează cu Universitatea Shizuoka, a anunțat anterior că speră să obțină un ascensor spaţial până în 2050 (en).
Acesta presupune o stație spaţială în interiorul orbitei geostaționare la o altitudine de 35 000 de kilometri şi un pripon în Oceanul Pacific.
Pentru cablu, se lua în considerare tehnologia nanotuburilor de carbon. Dar, deocamdată acesta nu este posibil.
În primul rând, noi în prezent nu avem tehnologia necesară pentru fabricarea nanotuburilor de carbon, fie chiar şi la o scară cel puțin apropiată de cea necesară pentru producerea unui cablu de 96 000 de kilometri.
În al doilea rând, chiar şi dacă am putea, materialul nu va fi suficient de rezistent.
Aplicaţi suficientă presiune şi legăturile hexagonale devin instabile, potrivit inginerului Keith Henson (en) — acest cablu s-ar putea desface ca un dres agățat cu firul dus.
Dar echipa japoneză rămâne optimistă.
“În teorie, un ascensor spaţial este foarte plauzibil”, a declarat Yoji Ishikawa (en), inginer de la Universitatea Shizuoka.
Este posibil ca un nou material minune, ce va îndeplini cerințele necesare unui ascensor spațial, să apară undeva în următorii 30 de ani.
Când va veni momentul, dacă el într-adevăr va veni, deținerea acestor date fundamentale de test va fi de neprețuit.
Lasă un răspuns