O ruptură mare, ce se întinde pe mai mulţi kilometri, a apărut recent în sud-vestul Kenyei (en).
Ruptura, care continuie să crească, a făcut ca o parte din autostrada Nairobi-Narok să se prăbușească şi ea a fost însoţită de o activitate seismică în zonă.
Pământul este o planetă în continuie schimbare, chiar dacă într-o oarecare măsură aceasta poate fi aproape nepercepută pentru noi.
Plăcile tectonice sunt un bun exemplu al acestui lucru.
Dar, din când în când, se întâmplă ceva impresionant şi trezește noi întrebări privitor la împărţirea continentului african în două.
Vedeţi şi: 50 de curiozităţi despre Africa, şi date interesante
Litosfera Pământului (formată din crustă şi partea superioară a mantalei) este împărțită în mai multe plăci tectonice.
Aceste plăci tectonice nu sunt statice, dar se deplasează reciproc una faţă de alta la viteze variabile, „alunecând” pe o astenosferă (en) vâscoasă.
Exact ce mecanism sau mecanisme stau în spatele mișcării lor este încă dezbătut, dar se presupune că acestea includ curenții de convecție din astenosferă şi forțele generate la granițele dintre plăci.
Aceste forțe nu doar pur şi simplu mișcă plăcile, ele, de asemenea, pot cauza ruperea plăcilor, formând un rift şi, eventual, conducând la crearea unor noi granițe ale plăcilor.
Sistemul Riftului Africii de Est este un exemplu unde chiar acum se întâmplă acest lucru (en).
Valea Riftului din Africa de Est se întinde pe mai mult de 3000 km de la Golful Aden la nord spre Zimbabwe la sud, împărțind placa africană în două părţi inegale: placa Somali şi Nubiană.
Activitatea pe cursul ramificației estice din valea riftului, care se întinde de-a lungul Etiopiei, Kenyei şi Tanzaniei, a devenit evidentă atunci când o ruptură mare a apărut brusc în sud-vestul Kenyei.
A crack that opened up in Kenya’s Rift Valley, damaging a section of the Narok-Nairobi highway, is still growing… pic.twitter.com/T5YocDauYj
— BBC (@BBC) March 26, 2018
De ce au loc rifturile?
Atunci când litosfera este supusă unei forțe de extensie orizontală, ea se va întinde, devenind mai subțire.
În cele din urmă, ea se va rupe, ceea ce va conduce la formarea riftului.
Acest proces este însoțit de manifestări la suprafață de-a lungul văii riftului sub formă de vulcanism şi activitate seismică.
Rifturile reprezintă stadiul inițial al unei dezbinări continentale şi, dacă e va fi reușită, poate duce la formarea unui nou bazin oceanic.
Vedeţi şi: Continent nou Zealandia: Oamenii de ştiinţă confirmă descoperirea “continentului pierdut”
Un exemplu a unui loc pe Pământ unde s-a întâmplat acest lucru, este oceanul sud-atlantic, care a rezultat din dezbinarea Americii de Sud şi a Africii în urmă cu 138 milioane de ani – aţi observat vreodată cum coastele lor se potrivesc, ca niște bucăți a aceluiași puzzle?
Ruperea continentală necesită existenţa unor forțe de extindere suficient de mari, capabile să rupă litosfera.
Riftul din Africa de Est este descris ca un tip activ de rift, în care sursa acestor presiuni se află în circulația mantalei subiacente.
Sub acest rift, înălțarea unui plume de manta (en), crează o cupolă sus în litosferă, determinând-o să slăbească ca urmare a creșterii temperaturii, supunând-o întinderii şi ruperii.
Dovezile existenţei acestui plum mai fierbinte decât ar fi normal au fost găsite în datele geofizice şi el adesea este denumit „Super-umflătura africană” (African Superswell).
Acest super-plum nu este doar un larg acceptat focar a forțelor de despărțire ce duc la formarea văii riftului, dar el, de asemenea, a fost utilizat pentru explicarea topografiei anormal de înalte a platourilor africane de sud şi est.
Ruperea nu este ușoară
Rifturile prezintă o topografie foarte distinctă, caracterizată printr-o serie de depresiuni cu fisuri la granițe, înconjurate cu un teren mai înalt.
În sistemul est-african, o serie de văi rift, separate una de alta de fisuri mari la margini, pot fi văzute clar din spaţiu.
Nu toate fracturile s-au format în acelaş timp, dar a urmat o secvență, ce a început în regiunea Afar din nordul Etiopiei aproximativ 30 000 de ani în urmă şi s-a propagat la sud spre Zimbabwe cu o rată medie de 2,5-5 cm pe an.
Deşi, de cele mai dese ori despicarea este neobservabilă pentru noi, formarea de noi fisuri şi crăpături sau mișcarea reînnoită de-a lungul rupturilor mai vechi, pe măsură ce placa Nubiană şi Somaleză continuie să se îndepărteze, poate provoca cutremure (en).
Cu toate acestea, în Africa de Est cea mai mare parte a seismicității este răspândită peste o zonă largă de-a lungul văii riftului şi are o magnitudine relativ mică.
Vulcanismul ce are loc odată cu aceasta, este o altă manifestarea a procesului continuu de destrămare continentală şi a proximității astenosferei topite de suprafață.
O cronologie în acţiune
Riftul din Africa de Est este unic prin faptul că ne permite să observăm diferite etape a rupturii de-a lungul lungimei sale.
La sud, unde ruptura este tânără, ratele de extindere sunt reduse, iar fisurile apar pe o arie mai largă. Vulcanismul şi seismicitatea sunt limitate.
Însă, în direcția regiunii Afar, întreaga suprafață a văii riftului este acoperită de roci vulcanice.
Acest lucru sugerează că în această zonă litosfera s-a subțiat aproape până la punctul ruperii complete.
Când se întâmplă acest lucru, un ocean nou va începe să se formeze prin solidificarea magmei în spațiul creat de plăcile rupte.
În cele din urmă, timp de o perioadă de zeci de milioane de ani, extinderea fundului mării v-a progresa de-a lungul întregii lungimi a riftului.
Oceanul va inunda acest spațiu şi, prin urmare, continentul african va deveni mai mic şi va exista o mare insulă în Oceanul Indian format din părți a Etiopiei şi Somaliei, incluzând Cornul Africii.
So this will happen in the next 50M yrs. Can’t wait pic.twitter.com/g2uogxK9or
— K!M 🇰🇪™ (@Nel_kimz) March 20, 2018
Evenimentele dramatice, cum ar fi distorsiuni ale autostrăzilor sau cutremurele catastrofale, ar putea da rupturii continentale o senzație de urgenţă, dar, de cele mai dese ori merge vorba despre o despărțire neobservată a Africii.
Lasă un răspuns