Combinaţia de percloraţi, oxizi şi de razele ultraviolete pe planeta Marte, crează un mediu mortal pentru bacterii
Noi nu am găsit încă viaţă pe Marte, dar descoperirea moleculelor organice în sol şi atmosferă i-a lăsat pe mulţi cu speranţa că aceasta este doar o chestiune de timp.
Cu toate acestea, experimentele recente au venit ca un duş rece peste aceste visuri.
Oamenii de ştiinţă au studiat compuşii solului marţian şi au descoperit că în combinaţie cu razele ultraviolete de pe Marte aceştea sunt toxici.
Începând de la misiunea Viking Lander de acum patru decenii noi am suspectat că Marte adăposteşte percloraţi; descoperirea a fost confirmată de roverii (vehicule spaţiale) mai recenţi.
Vedeţi şi: Ce ar putea însemna descoperirea de apă sărată pe Marte pentru căutarea vieţei?
Cu toate acestea, părerile printre oamenii de ştiinţă privitor la ce ar putea însemna aceasta s-au împărţit.
Unii susţin că prezenţa percloratelor pe Marte ar putea creşte probabilitatea de a găsi viaţă pe planeta roşie.
Vedeţi şi: Roverul Curiosity a găsit apă perforând o stâncă de pe Marte
Nu numai pentru faptul că percloratul scade punctul de îngheţ al apei, dar aceşti compuşi, de asemenea, ar putea fi utilizaţi ca sursă de energie pentru viaţă.
Până la urma urmei, un tip de perclorat, percloratul de amoniu, este în prezent utilizat ca combustibil solid pentru rachete.
Potrivit rezultatelor publicate în revista Scientific Reports, oamenii de ştiinţă au luat bacterii obişnuite pământeşti, le-au amestecat cu percloraţi marţieni şi au expus compusul la raze UV similare cu cele de pe Marte.
Rezultatele au fost definitive: Bacteriile au fost exterminate de două ori mai repede atunci când erau prezenţi percloraţii.
La adăugarea altor componenţi găsiţi în solul marţian, precum oxidul de fier şi peroxidul de hidrogen, rezultatele au fost şi mai rele: Bacteriile au fost ucise de 11 ori mai repede decât în cazul doar cu percloraţi.
Lucrarea stabileşte, „Aceste date indică că efectele combinate a cel puţin trei componenţi prezenţi pe suprafaţa planetei Marte, activate de fotochimia de suprafaţă, o face astăzi mai nelocuibilă decât se credea anterior”.
Există însă un avantaj legat de această descoperire.
Deşi, la acest moment este puţin probabil să fie viaţă pe suprafaţa planetei Marte (subteran mai este posibil), rezultatele acestui studiu atenuează îngrijorările legate de contaminarea suprafeţei planetei Marte cu bacterii pământeşti .
În timp ce ar trebui să continuăm să avem grijă când trimitem ceva în spaţiul cosmic, orice viaţă microscopică originară de pe Pământ care se va strecura şi v-a ajunge pe Marte, va fi probabil ucisă de condiţiile toxice de la suprafaţa planetei.
În anul 2020, Agenţia Spaţială Europeană planifică să trimită pe planeta roşie roverul său Exo Mars cu misiunea de a căuta viaţă extraterestră.
Roverul este echipat cu un burghiu care poate fora până la 2 metri în adâncime, cu scopul de a extrage probe de sol în care poate fi găsită viaţă microscopică marțiană.
Andrew Coates, un om de ştiinţă planetar la UCL (University College London), care conduce echipa răspunzătoare de camerele panoramice al Exo Mars, a declarat: „Tot aceasta, în combinaţie cu mediul radiaţional al particulelor solare şi galactice la suprafaţa marţiană face din ce în ce mai importantă eşantionarea subterană pentru căutarea biomarkerilor”
„Cu roverul Exo Mars noi vom fora pentru a extrage şi analiza probe de la până 2 metri sub suprafaţă”, a adăugat el.
„Acest lucru este important, deoarece un milimetru sau doi dedesubt ne va duce la solul neafectat de razele ultraviolete dăunătoare, un metru sub suprafaţă la lipsa de oxidanţi, precum ar fi percloratul, iar 1.5 metri dedesubt la zone protejate de radiaţia ionizată de la soare şi galaxie”.
Lasă un răspuns