Inteligenţa Artificială a permis oamenilor de știință să progreseze semnificativ în ceea ce privește decodificarea unui text misterios, a cărui semnificație timp de secole a rămas o dilemă pentru cercetători.
Manuscrisul Voynich, deseori numit cea mai misterioasă carte din lume, constă din aproximativ 240 de pagini de text criptat scris într-o limbă necunoscută, însoțit de diagrame şi ilustrații ciudate.
El chiar are pagini pliante, ce este destul de drăguț pentru un volum medieval datat cu începutul secolului al XV-lea.
Chestia e că, nimeni nu ştie ce naiba asta tot înseamnă. Semnificația textului, înscris pe paginile pergamentului vechi, se crede că nu a putut fi înțeleasă de oameni timp de secole.
Manuscriptul a fost în posesia alchimiștilor şi regilor, înainte de ași face apariția în epoca modernă la începutul secolului XX, atunci când un comerciant polonez de cărţi, numit Wilfrid Voynich (en), a dat peste ea în 1912, involuntar împrumutând numele său acestei misterioase cărți.
Vedeţi şi: Cele mai mari mistere ale lumii, care ştiinţa încă nu le-a rezolvat
De atunci, mulţi criptologi, spărgători de coduri şi lingviști au încercat să descopere secretele manuscrisului Voynich, dar codul obscur de pe paginile sale – împreună cu desenele ciudate ale plantelor, a simbolurilor şi a femeilor ce fac baie – au sfidat explicația.
Acum, datorită informaticienilor canadieni, se pare că noi avem o nouă îndrumare în acest caz.
Cercetătorii de la Universitatea din Alberta au folosit inteligenţa artificială (IA) pentru a decoda secțiunile manuscrisului vechi, folosind o tehnică numită descifrare algoritmică, cu scopul de a dezvălui limba criptată ascunsă din spatele cuvintelor ciudate din cărți.
Vedeţi şi: Este oare posibilă comunicarea cu câinii şi pisicile cu ajutorul Inteligenţei Artficiale?
Nu este un lucru uşor de făcut, având în vedere numărul de necunoscute implicate, explică echipa în lucrare.
„Manuscrisul este scris cu caligrafie necunoscută care codifică o limbă necunoscută”, scriu autorii (en), „ceea ce este cel mai dificil tip de problemă de descifrare”.
Testând algoritmul lor pe 380 de traduceri diferite ale Declaraţiei Universale ale Drepturilor Omului, metoda cercetătorilor a reușit să identifice corect limba de origine în 97% din cazuri.
Apoi, ei au aplicat IA pe paginile manuscrisului Voynich, ce inițial era bănuit de membrii echipei a fi scris în arabă .
IA nu a fost de acord, indicând ebraica ca cea mai probabilă sursă, înlăturând alte coincidenţe potențiale, care nu erau frecvent utilizate pentru scriere în Evul Mediu.
Cercetătorii au emis ipoteza că cifrul, care acționează în limba ebraică, ar putea fi un exemplu de anagrame ordonate în ordine alfabetică (numite alfagrame), rearanjarea ordinii cuvintelor cu omiterea vocalelor.
Încercarea de a decripta primele 10 pagini ale textului cu IA a produs rezultate mixte.
„S-a dovedit că peste 80% din cuvinte erau în dicționarul ebraic, dar noi nu ştiam dacă ele împreună aveau un careva sens”, spune unul din membrii echipei, lingvistul computațional Greg Kondrak.
În lipsa unor cercetători evrei, care ar putea ajuta la validarea constatărilor lor, în cele din urmă, ei au apelat la utilizarea serviciului Google Translate, deşi chiar dacă ei recunosc că sunt implicate unele presupuneri, se pare că sunt unele coincidenţe cu textul.
În secţiunea de la începutul capitolul despre”Plante” din manuscrisul Voynich, care conţine desene a mai multor tipuri de plante, apar mai mulţi termeni legaţi de botanică (en), inclusiva aşa cuvinte ca, agricultor, lumină, aer şi foc.
Coincidenţă? Posibil că nu.
Dar, cum rămâne cu ceea cu ce se începe cea mai misterioasă carte din lume?
Ei bine, se dovedeşte a fi destul de ambiguu, dar ce va-ţi așteptat la altceva?
„Ea a făcut recomandări preotului, bărbatului casei şi mie şi oamenilor”, sunt primele cuvinte ale manuscrisului Voynich (en), potrivit AI.
Cercetătorii au arătat mostrele de text descifrat unui coleg informatician de a lor, profesorului Moshe Koppel, un vorbitor nativ evreu.
Luând primul rând ca exemplu, profesorul Moshe Koppel a confirmat că aceasta nu era o propoziție coerentă în ebraică.
„Este o propoziție cam ciudată pentru a începe un manuscris, dar cu siguranță are sens”, a spus Kondrak (en).
Cu toate acestea, echipa recunoaște că vor avea nevoie de asistenţa istoricilor ebraicii vechi pentru decodificarea în continuare a textului şi pentru a confirma că noi nu suntem fermecați de interpretări greșite derivate din algoritm, ca rezultat al zăpăcelii din manuscript.
Rezultatele acestei lucrări au fost publicate în jurnalul Transactions of the Association of Computational Linguistics.
Lasă un răspuns