În 1835 un munictor săpa un câmp din apropierea oraşului englezesc de pe litoral, Margate. El sa oprit brusc din lucru în momentul când a înfipt hârleţul şi el a dispărut sub pământ. Profesorului şcolii din apropiere, James Newlove, i s-a adus la cunoştinţă despre dispariţia stranie. El l-a însărcinat pe fiul său, Joshua, să se coboare pe o frânghie cu o lumânare în mână în gol. De aici începe misterul grotei cu scoici.
Indiferent de sensibilitatea noastră modernă în privinţa sănătăţii şi siguranţei copiilor, când Joshua a fost scos înapoi la suprafaţă, povestea sa relatată cu ochi mari, a uimit pe toţi din jur. El a povestit despre un templu magic împodobit cu sute şi mii de scoici. În total acum se ştie ca sunt, 4,6 milioane de cochilii.
Vedeţi şi: Cele mai mari mistere ale lumii, care ştiinţa încă nu le-a rezolvat
Povestea lui Joshua nu a fost nici pe departe aşa de exagerată cum şi-ar fi putut imagina lumea. Când gaura a fost lărgită suficient pentru ca adulţii să poată pătrunde, ei de asemenea au confirmat conţinutul minunat din pasajul şerpuitor al subteranei, completat cu o cameră de altar şi o rotondă. Profesorul şiret, a fost primul care şi-a dat seama de benificiile financiare pe care le-ar putea culege din urma acestei descoperiri. El a cumpărat în grabă terenul deasupra camerei misterioase şi a început să-l adapteze astfel încât vizitatorii să poată intra în grotă – în schimbul unei taxe desigur.
În 1837, la doar doi ani de la de descoperirea sa, grota a fost deschisă pentru tot publicul curios. Cu toate acestea dezbaterile înverşunate (într-o modalitate foarte engelzească, desigur, care implică discuţii la o ceaşcă de ceai cu sandwich-uri cu castraveţi) cu privirea la originea grotei nu contenesc nici până astăzi.
Cum a fost construită rămâne inexplicabil până astăzi. Cu toate acestea 610 metri pătraţi de mozaicuri create din midii, moluşte, melci de mare şi scoicii au provocat mai multe explicaţii, nici una dintre care nu au fost confirmate cu siguranţă.
Grotele cu cochilii de aşa fel au fost extrem de populare în Europa anilor 1700. Mulţi presupun că această grotă a apărut ca rezultat a plecări unei persoane mari în aşa numitul Grand Tour (era o călătorie tradiţională prin Europa întrepirnsă în special de tinerii aristocraţi, populară în acea perioadă), întors cu dorinţa de aşi reaminti aici cele mai luminoase momente din expediţia sa în Europa. Deşi, acest lucru este posibil să fi avut loc, terenul deasupra grotei nu a făcut parte dintr-o proprietatee mare a nimanui, unde s-ar aştepta aşa extravaganţă să fi fost situată – aproapre suficient de casă pentru a însoţi cu uşurinţă oaspeţii curioşi spre ea. Aceşti vizitatori ar fi fost impresionaţi atât de bogăţia cât şi de estetica proprietarului, deoarece la drept vorbind, aşa fel de lucru sa construit pentru a le face pe ambele.
Mai mult decât atât, să fi fost construită grota în anii 1700 ar fi rămas ceva o memorie vestigală locală (sau o legendă) despre construcţia sa. Cu scopul de a strânge şi transporta milioane de scoici în acest pasaj subteran ar fi fost nevoie să fie implicaţi mulţi localnici pentru aceasta. Cu toate acestea, descoperirea în 1835 a fost o surpriză pentru toţi – nimeni nu a eşit înainte cu nici o explicaţie.
Sa mai sugerat că grota ar fi fost a unui contrabandist – aproape toate cochiliile sunt de origine britanică şi ar fi putut fi un refugiu creat de localnici pentru bunurile furate şi de contrabandă. Totuşi această ipoteză nu pare să fie adevărată. Deşi, aproape de mare, valurile rămân cu îcăpăţinare la câţiva kilometri depărtare şi nu există tuneluri de la coastă la peşteră. Cu lipsa clară de o cale de scăpare, orice contrabandişti ar fi trebuit să fie nebuni ca să se decidă să-şi ascundă prada lor aici – să nu mai vorbim şi de faptul că ei ar fi trebuit să-şi petreacă o mare parte din timp pentru decorarea acestui loc, în schimb să facă contrabandă. Deci, acestă tot nu prea trage la o teorie.
Ar putea fi un templu roman? Urmare a ritualurilor din perioada Evului Mediu întunecat? Un calendar astronomic preistoric? Alcătuiţi orice teorie şi ea ar putea fi posibilă sa fie reală. În grotă au fost oraganizate chiar şi şedinţe de spiritism pentru a încerca de a contacta spiritele constructorilor, cum ar fi cea din 1930 din imaginea de mai sus.
O serie de scoici au fost vandalizate de vizitatori de-a lungul timpului. Chiar dacă acest lucru e dificil de iertat aceasta adugă încă o filă suplimentară în istoria acestui loc.
Cele mai recente cercetări care au avut loc în 2006 punctează o explicaţie care ar putea mulţumi fanii lui Indiana Jones. Mick Twyman membru al Societăţii Istorice din Margate a invocat ipoteza că grota a fost construită de către Cavalerii Templieri sau de asociaţii lor de altă dată, la mijlocul anilor 1100. El a sugerat acest lucru după măsurarea minuţioasă a unghiurilor în interiorul grotei (un templu, deci?) şi modul în care lumina soarelui este proiectată în interiorul cupolei. Camera de altar cu siguranţă arată ca una din templurile timpruii predestinate pentru ritualurile masonice. Cu toate acestea, acest tip de teorii, spre deosebire de cele ştiinţifice, nu pot servi ca probe – doar presupuneri oarecum raţionale şi lămurite.
De ce nu se face datarea cu carbon a scoicilor? Aceasta este cu siguranţă o posibilitate pentru proprietarul actual (grota a fost întodeauna în mâini private, deşi lucrări recente de restaurare au fost realizate în parteneriat cu English Heritage). Totuşi, acest lucru a fost contraindicat din mai multe motive. În primul rând vor fi nevoie de un număr destul de probe de scoici, pentru a se asigura că datarea a cuprins primele scoici şi nu doar cele care posibil au fost folosite în trecut pentru restaurare de-a lungul secolelor.
În al doilea rând e scump şi banii mai degrabă sunt necesari de cheltuit pentru conservare, decât pe investigaţii speculative, dar ştiinţifice şi cu potenţial de a clarifica lucrurile.
Cum arătau scoicile înaintea deceniilor expoziţiilor iluminate cu gaz şi înainte de a fi declorate de efectul dăunător al apei? O recreere modernă a unui panou din grotă arată cum orbea ea prin culori aprinse vizitatorii în zilele sale de glorie.
Probabil este mai bine să se lase în pace istoria originii. La urma urmei, chiar şi o datare sigură a celei mai vechi scoici, va stabili doar vârsta lor – şi mai greu va fi de înaintat în descoperirea faptului cine şi pentru ce a construit grota. Uneori cel mai bine este, pur şi simplu, a da frâu liber imaginaţiei şi a permite vizitatorilor să-şi creeze propria istorie pentru acest loc uimitor.
Lasă un răspuns