Are tot ce este necesar pentru a găzdui viaţă!
Vaporii de apă sărată aruncați din oceanul satelitului lui Saturn, Enceladus, au prezentat unul dintre cele mai importante ingrediente pentru habitate: molecule organice mari bogate în carbon.
Este o descoperire ce sugerează prezenţa unei pelicule subțiri, bogate în organică – foarte asemănătoare cu microstratul suprafeţei mării (en) aici pe Pământ, care este extraordinar de bogat în compuși organici.
Şi da, ați ghicit. Aceste constatări susțin ipoteza că, sub adâncul crustei sale îngheţate, Enceladus ar putea ascunde o viaţă marină simplă, îngrămădită în jurul căldurii gazelor hidrotermale.
Anterior, moleculele organice simple detectate (en) pe luna mică, erau sub aproximativ 50 de unități de masă atomică şi conțineau doar o mână de atomi de carbon.
„Noi suntem, iarăși, impresionați de Enceladus”, a declarat geochimistul şi expertul în ştiinţe planetare Christopher Glein (en) de la Southwest Research Institute.
„Noi am găsit molecule organice cu mase mai mari de 200 de unităţi de masă atomică. Ce este de peste 10 ori mai greu ca metanul.
Cu molecule organice complexe emanate de oceanul său de apă lichidă, această lună este singurul corp cu excepția Pământului, cunoscut pentru a satisface simultan toate cerințele de bază pentru viaţa aşa cum o știm noi”.
Vedeţi şi: 7 locuri din sistemul nostru solar unde se presupune că ar putea exista viaţă extraterestră
Daţi să ne scufundăm în aceasta pentru o clipă.
S-ar putea crede că o lună aflată departe de Soare, cu un ocean acoperit cu o crustă groasă de gheaţă, ar fi nu cel mai potrivit loc pentru a căuta viaţă extraterestră, dar anume aceasta este starea lucrurilor.
Anul trecut, datele de la Cassini au relevat prezenţa hidrogenului molecular în aburii aruncaţi de pe suprafața lui Enceladus – o posibilă sursă a cărora ar putea fi interacțiunea dintre apa oceanului cu rocile prin intermediul proceselor hidrotermale.
Vedeţi şi: Făceţi cunoştinţă cu Luca, stămoşul tuturor fiinţelor vii
Acest proces a fost observat pe Pământ (en) – în jurul orificiilor hidrotermale, deschizături vulcanice de la fundul mării care varsă căldura în apa din jur.
Aceste orificii hidrotermale terestre sunt adesea departe de lumina soarelui dătătoare de viaţă, ce declanşează fotosinteza de care depinde marea majoritate a vieții Pământului.
Dar, căldura din orificiile hidrotermale favorizează desfășurarea unui alt proces – chemosinteză.
Bacteriile din jurul izvoarelor hidrotermale folosesc energia chimică, aşa ca reacția dintre hidrogenul sulfurat din orificiu şi oxigenul din apa de mare, pentru a produce molecule de zahăr (en) – hrană.
„Hidrogenul oferă o sursă de energie chimică care întreține microbii ce trăiesc în oceanele Pământului din apropierea orificiilor hidrotermale”, a declarat fizicianul Hunter Waite (en) al Institutului de Cercetare Sud-Vest, principalul investigator al instrumentului Cassini, Ion and Neutral Mass Spectrometer.
„Odată ce aţi identificat o potențială sursă de hrană pentru microbi, următoarea întrebare ce trebuie pusă este: ‘Care este natura organicii complexe din ocean?’
Vedeţi şi: Posibil în sfârşit noi am găsit de unde a venit viaţa complexă
Acestă lucrare reprezintă primul pas în această înțelegere – complexitatea în chimia organică din aşteptările noastre!”
De asemenea, moleculele au fost detectate de Cassini, care a luat probe din aburii de pe Enceladus înainte de a fi scos din funcţiune în luna septembrie a anului trecut.
Vedeţi şi: Cel mai mare satelit al Saturnului ar putea suporta un nou tip de viaţă extraterestră
Apoi, a folosit Analizorul său de Praf Cosmic (Cosmic Dust Analyzer) şi Spectrometrul de Masă Neutră ( Neutral Mass Spectrometer) pentru a efectua măsurători, atât aburului, cât şi inelului E a Saturnului – cel de al doilea cel mai îndepărtat inel al planetei, în care se roteşte Enceladus.
El este format din particulele care scapă de gravitatea lunii.
Este posibil ca o sondă viitoare să fie capabilă să se scufunde în aburi, echipată cu un spectrometru de masă de înaltă rezoluţie, pentru a analiza aceste molecule în detaliu şi cu o tehnologie mai avansată.
Între timp, cercetătorii aici pe Pământ continue să examineze şi să experimenteze cu izvoarele hidrotermale, în speranţa de a avansa înțelegerea noastră despre faptul cum ar putea arăta viaţa pe Enceladus.
Şi există o serie de misiuni propuse (en),pentru a trimite într-adevăr o ambarcațiune (en) pe luna de gheaţă, cu scopul de a investiga mai îndeaproape posibilitatea vieții – şi poate chiar să o găsească.
Dar, din păcate, nici una dintre ele nu este încă în curs de dezvoltare, astfel încât orice astfel de misiune este la ani depărtare, dacă îndeobște va avea loc.
Dar, bazându-ne pe ceea ce am învăţat de la Cassini, luna arată din ce în ce mai interesantă.
„Chiar şi după sfârşitul său”, a spus Glein (en), „nava spaţială Cassini continuie să ne înveţe despre potențialul lui Enceladus, pentru a avansa domeniul astrobiologiei într-o lume a oceanului”.
Cercetarea a fost publicată în revista Nature.
Lasă un răspuns