Probabilitatea că noi suntem singuri e mai mică
NASA a anunţat un progres major în eforturile lor de a găsi planete în afara sistemului nostru solar, care a dus la descoperirea de către telescopul lor Kepler a 1.284 de noi planete, nouă din care sunt considerate potenţial locuibile.
Pentru prima oară, se anunţă, în acelaş timp, aşa de multe planete noi descoperite, fapt care aproape dublează numărul de planete confirmate în Univers, ceea ce face asta o realizare într-adevăr importantă.
Descoperirile au fost făcute folosind-se o tehnică nouă, care permite oamenilor de ştiinţă să evalueze probabilitatea că aceste devieri în date sunt într-adevăr planete şi nu sunt rezultatul altor obiecte astronomice.
„Acest anunţ mai mult decât dublează numărul de planete confirmate de Kepler”, a declarat Ellen Stofan(en), om de ştiinţă de la sediul central NASA.
„Acest lucru ne dă speranţa că undeva acolo, în jurul unei stele asemănătoare cu a noastră, în cele din urmă putem descoperi un alt Pământ”.
Atunci când Kepler caută exoplanete, el se uită la lumina care vine de la stele îndepărtate.
Orice semn de întunecare slabă a luminii, înainte ca ea să ajungă la Kepler, ar putea fi rezultatul trecerii unei planete prin faţa soarelui său.
Acesta este cel mai bun sistem de care dispunem la moment, dar care poate duce, de asemenea, la o mulţime de rezultate fals pozitive (testarea ipotezelor statistice), deoarece planetele nu sunt singurul lucru care poate estompa lumina unei stele, de exemplu, ar putea fi un sistem stelar binar, o stea pitică maro(en) sau o stea cu masă mică.
Pentru a confirma ceea ce se întâmplă, în trecut era necesar să se urmărească fiecare dintre aceste observaţii ale doar unei planete candidat într-un moment dat, folosindu-se telescoape terestre, ceea ce necesită foarte mult timp şi este costisitor.
Aceasta este unul din motivele pentru care am reuşit să confirmăm numai 984 de planete până acum, în ciuda a şapte ani ce au trecut de la începerea misiunii Kepler.
Dar, noua tehnică de validare evaluează probabilitatea că planete sunt într-adevăr planete în masă, fără nici o examinare suplimentară.
„Imaginaţi-vă planetele candidaţi ca nişte firmituri de pâine”, a spus într-un breifing de presă, Timothy Morton de la Universitatea Princeton din New Jersey, care a dezvoltat noua tehnică.
„Dacă scăpaţi câteva firmituri jos le puteţi ridica una câte una. Dar, dacă vărsaţi un vas întreg plin de firimituri mici, veţi avea nevoie de o mătură pentru a le strânge”.
Această nouă tehnică este o mătură metaforică.
Ea acţionează prin calcularea a două lucruri: în primul rând, căt de multă formă a planetei candidat tranzitează semnalul ce arată ca o planetă, statistic vorbind; şi în al doilea rând, cât de frecvenţi sunt ‘candidaţii impostori’ fals pozitivi aici.
Plasarea acestor informaţii împreună oferă oamenilor de ştiinţă un scor de fiabilitate între zero şi unu pentru fiecare planetă candidat.
Iar candidaţii cu o fiabilitate mai mare de 99 la sută pot fi acum numite ‘planete validate’, fară necesitatea de a efectua careva observaţii ulterioare.
Morton a verificat încrucişat această nouă metodă cu datele de la sol examinate suplimentar în trecut şi a constatat că previziunile sale corespund aproape perfect cu ceea ce a văzut în telescoape.
„Pentru fiecare planetă pe care studiile de la sol au măsurat-o că este planetă, eu prezic că aceasta ar trebui să fie o planetă”, a spus Morton(en), „şi tot ceea ce ei măsoară să fie un fals pozitiv, eu prezic să fie un rezultat fals pozitiv”.
Cu ajutorul acestei tehnici, în prezent există în total 1.935 de exoplanete confirmate, 1.284 din acestea fiind acum noi descoperite.
În jur de 100 de planete sunt similare după mărime cu Pământul(en).
Cercetarea a fost publicată în The Astrophysical Journal.
Toate aceste planete au fost descoperite de prima misiune Kepler(en), care a implicat studierea aproximativ a 150.000 de stele într-un singur petic de cer, între anii 2009 şi 2013.
Desigur, punctul central în identificarea acestor planete este încercarea de a răspunde la marea întrebare „suntem singuri în Univers?”
Pentru a încerca a determina aceasta, oamenii de ştiinţă de la proiectul Kepler pot folosi semnalul de tranzit a planetelor pentru a specifica mărimea lor şi cât de departe sunt situate ele de la soarele lor, ce poate furniza unele indicaţii cu privire la faptul dacă aceste planete, eventual, ar putea găzdui viaţă.
Bazându-se pe aceste criterii, noul anunţ include nouă planete, care sunt listate ca potenţial locuibile.
Ceea ce înseamnă, în acest context, că ele sunt mai puţin de două ori mai mari ca Pământul şi sunt situate în ‘zona Goldilocks‘ (zona locuibilă) a stelei lor, astfel ele nu sunt prea aproape sau prea departe şi potenţial ar putea conţine apă lichidă.
Asta nu înseamnă în nici un caz că aceste planete găzduiesc viaţă, chiar dacă este posibil.
Dar, neavând posibilitatea de a studia aceste planete mai detailat, aceasta este cea mai bună posibilitate de a evalua dacă planeta poate susţine viaţa aşa cum o ştim noi.
Scopul finale este de a avea posibilitatea de a detecta lumina care vine de la una dintre aceste exoplanete potenţial locuibile, astfel încât să putem analiza gazele din atmosfera sa, care ne va spune mai multe despre faptul dacă a existat viaţă acolo sau dacă ar putea fi în viitor.
Vestea tristă este că Kepler este aproape la sfârşitul misiunii sale în vânătoarea după planete.
Se va mai continua observarea de fenomene astronomice ciudate în viitorul apropiat, dar este prezis că combustibilul se va termina în aproximativ doi ani, în vara anului 2018, în emisfera nordică.
Lasă un răspuns