Începând cu anul trecut, unii astronomii au sugerat că o planetă mare, nedescoperită, s-ar putea roti la capătul îndepărtat al sistemului nostru solar, subtil abătând orbitele altor planete, un unic semn care vorbește despre prezenţa ei.
Şi înainte de a ne aprofunda face să remarcăm: acesta nu este Pluto, care nu mai este o planetă.
Această a noua planetă ipotetică este considerată a fi mult, mult mai mare decât orice planetă pitică şi ar fi de câteva ori mai mare ca Pământul dacă să ne bazăm pe calculele ce indică existenţa sa.
La începutul acestei luni, NASA a oferit o anumită credibilitate (en) acestei idei într-un comunicat de presă care explică modul în care planeta nouă, la moment, este cea mai bună explicație a câteva fenomene ciudate din sistemul solar.
Aceste fenomene variază de la un comportament ciudat printre obiectele îndepărtate, la planurile orbitale ale mai multor planete care nu sunt la nivelul ecuatorului soarelui (sugerând un obiect îndepărtat ce le-ar putea atrage).
Această „Planetă Nouă” ar trebui să fie mare şi foarte îndepărtată, pentru a explica unele dintre aceste fenomene.
Simulările curente ale orbitei sale o face aproximativ de 10 ori mai mare ca Pământul şi de 20 de ori mai îndepărtată de soare ca Neptun (vedeți ilustrația Planetei Nouă mai sus, precum şi orbita planetei Neptun văzută de la distanţă).
Konstantin Batygin, un astrofizician de la Caltech din Pasadena, California, explică:
„Acum există cinici șiruri de dovezi observaționale care indică existenţa Planetei Nouă. Dacă aţi elimina aceste explicații şi vă veți imagina că Planeta Nouă nu există, atunci veți genera mai multe probleme decât soluționări.
Dintr-o dată, veţi avea cinci probleme diferite şi va trebui să veniţi cu cinci teorii diferite pentru a le explica”.
Cea mai mare întrebare la care Planeta Nouă va avea un răspuns satisfăcător, este modul în care planul orbital al sistemului nostru solar „balansează”, dacă să împrumutăm fraza din comunicatul de presă al NASA.
Batygin continuie să afirme că, în timp ce multe orbite planetare sunt înclinate, ar fi logic de presupus o planetă mare, ce a exercitat o atracţie gravitaţională mică timp de peste 4,5 miliarde de ani, să poată crea exact aşa o balansare înclinată în alte orbite.
Mai precis, în anul 2016, Batygin şi co-autorul Mike Brown, un astronom de la Caltech, au publicat un studiu care a examinat orbitele eliptice a şase obiecte cunoscute în Centura Belt.
Toate aceste şase obiecte aveau orbite eliptice îndreptate în aceeași direcție şi înclinate cu aproximativ 30 de grade „în jos” faţă de planul în care care cele opt planete oficial recunoscute se rotesc în jurul soarelui.
Folosind simulări ale sistemului solar cu o Planetă Nouă, Batygin şi Brown au arătat că, ar trebui să existe şi alte obiecte cu o orbită înclinată la 90 de grade faţă de planul solar.
Investigațiile ulterioare au arătat că cinci de astfel obiecte, ce se potrivesc acestor parametri, erau deja cunoscute, au spus cercetătorii.
De atunci, astronomii au găsit noi dovezi care susţin în continuare existenţa Planetei Nouă.
Cu ajutorul lui Elizabeth Bailey, un astrofizician de la Caltech, echipa a arătat că influenţa Planetei Nouă ar fi putut înclina planetele sistemului nostru solar, ce ar putea explica de ce zona în care cele opt planete majore se rotesc în jurul soarelui este înclinată cu aproximativ şase grade faţă de ecuatorul soarelui.
În cele din urmă, cercetătorii demonstrează modul în care prezenţa Planetei Nouă ar putea explica de ce unele obiecte din Centura Belt se rotesc în direcție opusă faţă de orice altceva din sistemul solar.
„Nici un alt model nu poate explica ciudățenia acestor orbite cu o astfel de înclinație înaltă”, a spus Batygin în declaraţie.”
„Se pare că Planeta Nouă oferă o cale naturală pentru generarea lor.”
În continuare, cercetătorii intenționează să utilizeze Telescopul Subaru de la Observatorul Mauna Kea din Hawaii pentru a găsi Planeta Nouă şi apoi a deduce de unde a venit această lumea misterioasă.
Cel mai răspândit tip de planete descoperite în jurul altor stele din galaxia noastră sunt celea pe care astronomii le numesc „super-Pământuri” – lumi stâncoase care sunt mai mari ca Pământul, dar mai mici decât Neptun.
Cu toate acestea, nici o astfel de planetă nu a fost descoperită în sistemul nostru solar, ceea ce înseamnă că Planeta Nouă ar putea fi „super-Pământul” nostru care ne lipsea, au spus cercetătorii.
Lasă un răspuns