Nașterea unei planete, a fost pentru prima dată fotografiată de astronomi

Noi acum cu siguranță putem spune cum ele apar pe lume.

Pentru prima dată, astronomii au capturat o imagine a unei planete bebeluș, în timp ce ea îşi face drum prin discul de praf ce înconjoară steaua, o pitică galbenă la 370 de ani lumină de Pământ.

Steaua este numită PDS 70, ea demult a fost suspectată de faptul că adăpostește o planetă pe orbita ei.

Ei au numit noul companion descoperit al stelei, PDS 70b.

Deşi, noi avem un model foarte solid şi plauzibil de formare planetară, confirmarea acestuia s-a dovedit a fi puțin mai dificilă.

Vedeţi şi: Zorii cosmosului: Astronomii detectează pentru prima oară semnalele de la primele stele

Noi ştim că atunci când stelele abia s-au format, ele sunt înconjurate de un disc rotativ de praf, roci şi gaze în jurul ecuatorului.

Acreția planetară, se presupune că apare atunci când aceste particule se ciocnesc una cu cealaltă, crescând treptat gravitaţional mai puternice, colectând materialul din calea orbitală şi, eventual, formând o planetă.

Astronomii au detectat mai multe discuri protoplanetare, aşa după cum ele sunt cunoscute, cu goluri ce se potrivesc cu această curățenie orbitală (en) şi chiar au obţinut date spectrale compatibile cu prezenţa planetelor.

Dar, de fapt, fotografierea unei planete ce se naște nu este atât de uşoară.

Acest lucru se datorează faptului că, de obicei, exoplanetele sunt prea departe şi, prin urmare, prea vagi pentru a fi preluate de telescoapele noastre optice, mai ales atunci când orice lumină pe care ar putea ele să o reflecte, este ascunsă în strălucirea stelei sale – acelaşi motiv din care noi nu putem vedea stelele în timpul zilei aici pe Pământ.

Vedeţi şi: Prima exoplanetă cu atmosferă, similară cu Pâmântul, o nouă speranţă

„Aceste discuri din jurul stelelor tinere sunt locurile de naştere ale planetelor, dar până acum doar un număr mic de observaţii au detectat indicii ale planetelor nou născute în ele”, a declarat astronomul al MPIA, Miriam Keppler (en).

„Problema este că până acum majoritatea acestor candidaţi de planetă ar fi putut fi doar sub formă de caracteristici din disc”.

PDS 70 are câteva caracteristici care a făcut-o un bun candidat pentru acest tip de căutare.

Discul său protoplanetar este mare, acoperind o rază  de aproximativ 130 de unităţi astronomice (o unitate astronomică (ua) = distanţa dintre Pământ şi soare; centura Kuiper are doar 50 ua).

Vedeţi şi: Există noi dovezi incitante că Planeta Nouă este acolo

Fiind un pitic galben, cu o masă puțin sub cea a Soarelui, ea, de asemenea, nu strălucește prea tare, ceea ce înseamnă că este potrivită pentru studierea ei cu coronograful.

Acesta este cercul negru din centrul imaginii, creat de un disc pentru a astupa lumina strălucitoare a stelei, astfel încât alte obiecte să devină vizibile.

Chiar şi aşa, sunt necesare filtre speciale pentru a bloca lungimi de undă specifice de lumină, cu scopul de a face vizibile alte caracteristici.

Aici este etapa, când în joc intră instrumentul specializat de vânat planete SPHERE (en), de pe telescopul Very Large Telescope al ESO.

Utilizând cronograful şi filtrele de polarizare, echipa a descoperit o planetă foarte mare rotindu-se în golul din discul protoplanetar al PDS 70 – ceea ce presupune faptul că ea este încă în proces de acumulare a materialului.

Analiza ulterioară a planetei, descrisă în a doua lucrare, a fost efectuată în baza spectrului său.

Masa sa este de câteva ori mai mare decât cea a lui Jupiter, iar orbita sa este aproximativ de 22 ua, cu puţin mai mică decât cea a Uranusului din jurul soarelui.

Ea are  nevoie de aproximativ 120 de ani pământeni pentru a efectua o orbită completă în jurul stelei, iar temperatura de la suprafață ei este de aproximativ 1200 Kelvin (≈ 1000 grade Celsius).

Ea este mult mai fierbinte decât orice planetă din sistemul nostru solar – Venus este cea mai fierbinte, iar temperatura sa medie este de doar 737 Kelvin.

De asemenea, PDS 70b pare a fi învăluită de nori care afectează radiaţia ce vine de la nucleul şi atmosfera planetei.

Deşi nu este o planetă potențial locuibilă – care pare a fi cel mai frecvent motiv de cercetare a unei planete – această planetă în curs de formare este prima confirmată de acest fel.

„Rezultatele lui Keppler ne oferă o nouă viziune cu privire la complexele şi slab înțelesele etape timpurii ale evoluției planetare”, a spus astronomul André Müller al MPIA (en).

„Noi aveam nevoia de a observa o planetă pe discul unei tinere stele, pentru a înțelege cu adevărat procesele din spatele formării ei „.

Ambele studii cu privire la planetă au fost publicate în Astronomy & Astrophysics aici şi aici.