Nava spaţială Cassini s-a prăbuşit în Saturn, încheind misiunea sa de succes de 20 de ani

Oamenii de ştiinţă NASA tocmai au primit ultimul mesaj de la nava spaţială Cassini, care s-a prăbușit în Saturn.

Aceşti biţi finali de date au semnalat  sfârșitul uneia dintre cele mai de succes misiuni ştiinţifice planetare din istorie.

Un ultim fragment de date surprinse de Cassini au fost o imagine în infraroșu a locului unde a avut loc ultima sa scufundare.

Imaginea, luată cu 15 ore înainte de dispariția navei spaţiale, prezintă un loc din partea întunecată a Saturn-ului un pic mai la nord de ecuatorul planetei, unde nava spaţială s-a dezintegrat la scurt timp după ce a pierdut legătura cu Pământul.

Cassini a fost prima navă de pe orbita Saturn-ului. Construită şi operată de JPL (Jet Propulsion Laboratory), ea a fost lansată în 1997 şi plasată pe orbită în 2004.

Nava spaţială a dezvăluit structura inelelor lui Saturn şi trimiţind sonda sa Huygens către luna Titan, a executat prima aterizare a unei nave la periferia sistemului solar.

De asemenea, ea a expus două luni – Titan, un ţinut cu lacuri de metan şi Enceladus, ce aruncă jeturi de apă de la polul sud – ca obiective principale în căutarea vieții dincolo de Pământ.

Vedeţi şi: 7 locuri din sistemul nostru solar unde se presupune că ar putea exista viaţă extraterestră

După 13 ani aflați pe orbită, Cassini lasă cercetătorii cu şi mai multe mistere nerezolvate: Ei nu cunosc lungimea zilei pe Saturn, nu înțeleg ciudățeniile din câmpul său magnetic.

Şi aceasta va fi un pretext pentru o nouă misiune viitoare, cu scopul de a descoperi dacă într-adevăr unul din sateliții lui Saturn potențial locuibili, ar putea cu adevărat găzdui viaţă extraterestră.

„Cele mai multe dintre ceea ce avem în manualele științifice despre Saturn vine de de la Cassini”, a spus Mike Watkins, directorul JPL.

„Descoperirile sunt atât de impunătoare, încât trebuie să ne întoarcem”.

În aprilie, Cassini a început 22 de orbite apropiate care au adus-o între inelele lui Saturn şi în spatele lor.

La începutul acestei săptămâni, Cassini a trecut pentru ultima dată pe lângă Titan şi a profitat de atracţia gravitațională a lunii pentru a accelera nava spaţială spre Saturn.

Acest „sărut de adio” a îndreptat Cassini pe cursul său fatal, final. Imediat după  03:30 ora Californiei, Vineri (15.09.2017), nava a intrat în atmosfera lui Saturn, prăbuşindu-se cu o viteză de 124 000 km/h.

Timp de câteva minute, propulsoarele navei spaţiale s-au luptat pentru a-şi menţine antena îndreptată către Pământ, astfel încât a continuat să transmită date în timp real din acest teritoriu neexplorat.

În ultimele sale momente, instrumentele navei spaţiale au analizat moleculele din atmosfera planetei – informaţii pe care oamenii de ştiinţă le vor folosi pentru a înţelege formarea şi compoziţia planetei.

De asemenea, ea a adunat date cu ajutorul cărora cercetătorii speră că vor rezolva misterul vitezei de rotaţie a Saturn-ului.

NASA a reuşit să menţină o legătură cu nava spaţială cu 30 de secunde mai mult de echipa a anticipat.

„Aceste ultimele secunde au fost prima nostră degustare a atmosferei lui Saturn”, a spus Watkins.

Câteva minute mai târziu, Cassini s-a evaporat, doar o mică scânteie de lumină a străbătut cerul străin.

Dar, din cauza că Saturn este atât de îndepărtat, semnalele finale ale lui Cassini au atins Pământul abia după 83 de minute de la dispariția navei spațiale.

Ultima comunicare a fost afişată ca un vârf verde de date pe un ecran deasupra centrului de control a misiunii.

Datorită succeselor sale ştiinţifice, a imaginilor uimitoare şi împrejurările triste legate de dispariția sa, Cassini este privit cu o afecţiune profundă de cercetătorii de la NASA şi de entuziaștii cosmosului deopotrivă.

Unele din caracteristicile distinctive al inelelor lui Saturn sunt numite în numele animalelor de companie ale membrilor echipei; unul dintre ingineri şi-a numit fiica sa Phoebe, după denumirea unuia dintre sateliţii lui Saturn.

Mulţi membri a echipei Cassini se adresează la nava spaţială ca la o femeie cu „ea” (she) şi îi atribuie „ei” trăsături umane: curiozitate, inteligenţă, determinare, valoare.

„E ca şi pierderea unui prieten”, a spus Spilker, care a lucrat la această misiune încă de la începutul anilor 1980.

Începutul „Grand Finale” în aprilie a dat start unei lungi perioade de doliu după nava spaţială.

Societatea Planetară nonprofit a filmat un tribut special misiunii.

Cu pierderea lui Cassini, spaţiul în jurul lui Saturn a devenit întunecat. Nu există misiuni în desfăşurare pentru a reveni la planeta inelată.

Dar, descoperirile lui Cassini privitor sateliţii Titan şi Enceladus, au inspirat anul trecut NASA să adauge sateliţii la cererea lor de propuneri pentru programul New Frontiers – un grup de misiuni de dimensiuni medii care include zborul New Horizons pe lângă Pluto şi zborul lui Juno în jurul planetei Jupiter.

Spilker este co-investigatorul propunerii studierii de către New Frontiers a satelitului Enceladus, un corp mic care adăposteşte un ocean subteran şi se mândreşte cu jeturi de apă aruncate prin crăpăturile suprafeţei sale îngheţate.

Ea a numit revelaţiile lui Cassini despre această lună „unele din cele mai uimitoare descoperiri pentru ştiinţa planetară… care ne-au schimbat cu adevărat gândirea privitor la faptul unde să căutăm viaţă”.

Dacă cândva va mai fi trimisă o navă spaţială pe Saturn, ea va ajunge într-un loc care deja a fost uşor atins de oameni.