Norilsk este un oraş industrial situat la nordul regiunii Krasnoyarskii Krai, la sud de peninsula Taimyr aproximativ la 90 km la est de râul Enisei în Rusia. Este considerat cel mai nordic oraş cu 175 mii de locuitori, şi al doilea cel mai mare oraş (după Murmansk) mai sus de Cercul Polar. Norilsk-ul este aproape rupt de la civilizaţie. Acesta este conectat prin intermediu caii ferate doar cu o singură localitate, oraşul port Dudinka. Unica modalitate de a părăsi Norilsk-ul este de a călători 2000 de kilometri în jos pe râul Enisei sau pe calea aerului. Dar dese ori din cauza vremii nefavorabile zborurile pot fi amânate pentru mai mult de două săptămâni.
Situat la poalele munţilor Putoran cu o înălţime de 1700 metri, unde este înregistrat cel mai mare zăcământ de nichel de pe Pământ, Norilsk este focarul industriei minere. Oraşul include cel mai mare complex de topire a metalelor grele din lume, producând mai mult de 20 la sută din tot nichelul de pe planetă, 50 la sută paladiu, mai mult de 10 procente cobalt şi 3 procente cupru. Exporturile Norilskul-ui constitue de mai mult de 2 la sută din PIB-ul Rusiei.
Muncitorii iniţiali ai minelor au fost deţinuţii lagărilor de concentrare care erau forţaţi să lucreze în frig şi condiţii inumane. Din cei 500 mii deţinuţi supuşi la muncă forţată, 18 mii au murit de frig şi foame. Cu toate acestea mulţi dintre cei care au supraveţuit în Norilsk, au ales să rămână aici după sfârşitul stalinismului, pentru a trăi şi lucra în minele care le-au construit.
Viaţa în Norilsk este extrem de severă. Oraşul este situat în zona permafrost, adică a îngheţurilor veşnice, unde temperatura medie iarna este de -30 de grade, cu minime de până la -50 de grade Celsius. Perioada de îngheţ stabil durează în jur de 280 de zile pe an. Între noiembrie şi ianuarie, pentru o perioadă de şapte săptămâni, soarele dispare de pe bolta cerească. La toate acestea se mai adaugă vânturle locale de aici, care deseori devin pricina aşa numitei „viscole negre” (черная пурга) – furtună de iarnă cu vânturi puternice de la 30-40 metri pe secundă, în timpul cărora nu vezi nimic mai departe de nasul tău. În timpul unor astfel de capricii ale naturii localnicii se stăruie să stea acasă. Iar cei care lucrează în afara oraşului, spre exemplu la fabrici, sunt impuşi să se întoarcă spre casele lor cu autobusele aranjate în coloane. Dar iată şcolarii iubesc îngheţurile şi vânturile locale – în timpul cărora se anunţă „aktirovki” (актировки), zile, în timpul cărora se permite de a nu fregventa şcoala. Cel mai mult „le merge” claselor primare – uneori vacanţele forţate dureză câteva luni.
În timpul verii temperatura se ridică pentru scurt timp până la 20 de grade Celsius, dar asta nu este suficient pentru a topi complect zăpada.
Dar cea mai mare problemă a Norilsk – ului este poluarea. Aproape 4 milioane de tone de cupru, cadmiu, nichel, arsenic, suf şi alte substanţe chimice sunt eliberate anual în aer. Zăpada este neagră, şi uneori de culoare galbenă, sau chiar roz cu adaos de alb, şi ploile acide se extind în jur pe un teritoriu de mărimea Germaniei. Cantitatea de dioxid de sulf în aer este atât de mare încât nu există vegetaţie într-o rază de aproximativ 32 km, şi pomuşoarele rare sau ciupercile care cresc aici au un grad mare de toxicitate.
Ce e drept ultimii ani situaţia se schimbă înspre bine – fabricele „parcă” se modernizează, şi, teoretic calitatea de emisii în aer se micşorează. Şi totuşi cel puţin odată pe saptămâna gazele de la fabrici coboară deasupra oraşului – orce locuitor al Norilsk – ului poate determina din zbor ce gaz terorizează plămânii săi astăzi, şi în acelaş timp de la ce fabrică el vine. Cel mai mult suferă districul Central ( Центральный район ) în apropierea căruia este amplasată marea parte a industriei Norilskului. Până la Talanah (district din Norilsk), gazul ajunge mai rar din cauza depărtării sale, deaceea aici se respiră mai uşor.
Media de durată a vieţei a lucrătorilor este cu zece ani mai mică decât media naţională. Locuitorii suferă de numeroase boli respiratorii, risc sporit de cancer, afecţiuni ale sângelui şi pielei. Doar 4% din adulţi sunt sănătoşi.
Este evident că cei care lucrează şi trăesc în Norilsk o fac pentru bani, dar chiar şi acei care au venit de bună voie aici pentru a face bani sânt dornci să-l părăsească. Însă să părăseşti oraşul nu este aşa de uşor mai ales pentru locuitorii în vârstă la pensie, cei cu familii şi apartament. Preţurile la proprietatea imobilă (apartamente) sunt mici, cea ce înseamnă că ei nu o pot vinde şi să părăsească oraşul, deoarece chiar dacă o fac, apoi de aceşti bani e imposibil să cumpere un alt apartament în alte regiuni.
Ei trăesc, muncesc şi produc pentru compania mineră. Izolarea oraşului înseamnă că ei îşi scurg salariul său în magazinele şi obiectivele care aparţin companiei. Prin urmare banii câştigaţi cu atâta greu se întorc înapoi la companie, şi în cele din urmă oamenii părăsesc oraşul disperaţi.
Detalii:
Istorie Norilsk
Istoria Norilskului a început în 1921, când exploratorul rus Nikolai Urvantsev (Николай Николаевич Урванцев), a organizat o expdiţie pe Taimyr şi a descoperit aici zăcăminte bogate de minereuri şi metale. În timpul acestei expediţii a lui Urvantsev a fost construită o casă din lemn,care se socoate prima casă a Norilsk – ului (casa sa păstrat până în zilele noastre, acum ea este muzeu „Prima casă a Norilsk – ului”).
Oraşul a fost fondat în 1935, odată cu începerea construcţiei combinatului siderurgic Zvenyagin ( горно-металлургический комбинат им. Звенягина) şi a lagărului de muncă forţată, care mai târziu sa transformat în aşezare pentru cei care lucrează în industria mineră şi metalurgică, care a stat la baza creării gigantului de renume mondial „Norilsk Nickel”.
Pe 15 iule 1953 Norilsk a devenit oficial oraş. Apoi a urmat o perioadă lungă de „migraţii”, după moartea lui Stalin se revizuiau dosarele deţinuţilor locali, mulţi din care în grabă au părăsit oraşul nordic. În acelaş timp se ducea propaganda, care viza atragerea forţei de muncă în oraş. Aici veneau din toate părţile Uniunii Sovietice – o parte pentru câştiguri mari, alta din motive ideologice. Cu toate acestea foarte mulţi plecau imediat după sosire. Evident plecau, fiindcă o mare parte din noii veniţi erau cazaţi în fostele barăci a lagărului de muncă forţată – asta în contextul climei nefavorabile de aici ! În ultimii ani, în general, nimic nu sa schimbat, ruşii şi acum merg în Norilsk pentru câştiguri mari, iar localnicii tind să părăsească oraşul pentru a pleca „pe continent” (aşa se exprimă localnicii, din motivul extremei izolari, măcar că oraşul nu este situat pe insula dar pe peninsulă).
Şi-a primit denumirea în cinstea râuleţului din apropiere, Norilka. Localnicii deseori numesc oraşul pur şi simplu – Norka. Cuvântul „norilsk” provine de la „norilo” – băţ de prins peşte, de care se foloseşte populaţia băştinaşă de aici. Locuitorii oraşului glumesc, că indiferent în ce direcţie nu ai merge, vântul în oraş bate întodeauna „în bot” sau pe ruseşti „na rîlo” şi afectuos numesc oraşul „Narîlsk”.
Norilsk şi districtele sale
Norilsk, sau dacă să fim mai precişi, unitatea municipală unică „oraşul Norilsk”, se socot o grupă întreagă de localităţi, denumite districte (raion – район): Central, Talnah, Kayerkan, Oganer şi un mic sat Snezhnogorsk (Снежногорск). Dar delimitarea pe districte nu este răspândită printre locuitorii oraşului, deacea Norilsk numesc doar districtul Central.
De facto, Norilsk intră în rândul celor mai mari oraşe din lume – graniţile sale administrative acoperă tocmai 284 kilometri patraţi! Numai că o parte din teritoriu nu este populat, iar districtele Norilsk – ului se află la depărtare de zeci de kilometri unul de altul.
Central
Central – este cel mai mare district din Norilsk, în el locuesc mai mult de 105 mii de locuitori. Iniţial acesta şi constituea întreg oraşul Norilsk, dar după ce în componenţa sa au intrat fostele oraşe satelit, acum districte, Talnah, Kayerkan, Oganer, el a început să fie numit Central.
Oganer
La 7 kilometri nord-vest de la districtul Central se află microraionul Oganer („Oganer” în traducere din dolgană, înseamnă „bătrân”). Construcţia lui a început în 1986,după plan el trebuia să fie un oraş mare dens populat, care pe drept se preconiza să fie pus în rândul celor trei „Norilsk – Talnah – Kayerkan” . Dar cum dese ori se întâmplă la construcţiile prelungite de lungă durată, cu timpul ele au fost abandonate, şi nu în ultimul rând din cauza micşorării numărului populaţiei – mulţi au plecat „pe continent” mai departe de condiţiile severe a oraşului nordic. Acum pe cele două străzi a Oganerului, locuesc aproximativ 10 mii de oameni.
Oganer are o infrastructură mai slab dezvoltată decât în celalte districte, număr mic de magazine alimentare, doar două şcoli – practic majoritatea locuitorilor fac naveta zilnică spre districtul Central – pentru cumpărături, lucru, studii, sau pur şi simplu pentru a petrece timpul liber – fiindcă nici cafenele , nici cluburi de noapte în Oganer desemenea nus. Există o mulţime de case goale şi neterminate – din care cauză unii îl numesc „Oraş fantomă”. Aşa case sunt şi în celalte districte dar nu în aşa măsură.
Spitalul orăşenesc principal se află în districtul Oganer. Locuitorii celorlalte districte numesc spitalul simplu, Oganer – „m-am tratat la Oganer”. Asta e cel mai mare spital din Norilsk, care poate spitaliza până la 1000 de pacienţi şi are un personal de 1500 de oameni. Clădirea spitalului, de altfel, este una din cele mai înalte din tot oraşul situată la oarecare depărtare de casele locuibile isese în evidenţă pe fundalul tundrei.
Kayerkan
În partea opusă de Oganer, la 16 kilometri vest de centru se află fostul oraş, acum districtul Kayerkan. denumirea ea fost dată în cinstea râului care curge în apropiere. În traducere din dolgană, Kayerkan înseamnă – „obstacol” sau „barieră”. Deşi se întâlneşte şi altă variantă de traducere – „valea morţii” – posibil din cauza aceasta denumirea oficială este atât de rar folosită. Localnicii îl numesc simplu – Cairo (Каир), măcar că aici nu e nici vorbă de soarele torid a capitalei egiptene.
Kayerkan e mai mare decât Oganer – la momentul de faţă în el locuesc în jur de 25 de mii de oameni. Locuitorii din Kayerkan nu sunt nevoiţi aşa des sa facă navetă spre districtul Central ca cei din Oganer – în fostul oraş sunt 5 şcoli, o mulţime de magazine, cafenele, au şi un complex sportiv propriu. Face de remarcat centrul cultural şi de agrement „Jubileinâi” (Юбилейный) – el are rol de cinematograf (chiar locuitorii din districtul Central vin să vizioneze un film la ecranul 3D !) , sală de concerte şi de club pe interese.
Talnah
La 25 kilometri la nord-est de districtul Central se află Talnah, la fel ca şi Kayerkan se socotea odată oraş. Fără a încălca tradiţiile el deasemeni a fost numit în cinstea unui râu. În traducere din dolgană Talnah însemnă „loc interzis” – necătând la aşa „interzicire”, numărul populaţiei aici e de două ori mai mare ca în Kayerkan – 47 mii de locuitori.
Districtul are o istorie bogată – anume aici sunt amplasate minele. În Talanah se află Centrala Termoelectrică, mai multe mine subterane şi fabirca de prelucrare primară a minereurilor. Întreprinderi metalurgice aici nu sunt, iar acele care sunt, se află la o depărtare mare de district – şi deaceea aici aerul este este mai curat, decât în celalte districte a din Norilsk.
Desemenea aici sunt multe magazine, şcoli, grădinţe, instituţii sportive şi medicale, au propriul club de noapte – aici el poate concura cu Centrul.
Populaţia Norilskului
De tot în districtele din Norilsk locuesc 175 mii de oameni, număr care treptat se micşorează, în principal datorită celor care pleacă, fiindcă în oraş activ funcţionează programa de relocare a locuitorilor în alte oraşe. Dar oraşul oricum se dezvoltă şi ca rezultat se dezvoltă obiectele industriale – aşa un mic aflux e oameni se întreţine de noii veniţi, pentru câştigurile mari şi desigur de natalitate.
Reprezentanţi a naţionalităţilor indigene – neneţi, eneţi, nganasani şi dolgani – în oraş sunt foarte puţini. În general populaţia oraşului este constituită din ruşi, ucraineni, azeri ş.a. Ultimii din an în an devin tot mai mulţi şi mai mulţi, cu toate că autorităţile oraşului au început să lupte mai activ împotriva imigranţilor ilegali – în oraş este oficial interzisă intrararea străinilor fără permisiune.
În Norilsk sunt mulţi pensioneri – aproape 40 de mii, cu toate acestea mai mult de jumătate din ei sunt lucrători. Anume ei constitue ţinta programelor de reinstalare – 70 – 80% din cei care pleacă anual din Norilsk sunt pensionerii.
Ca o contrabalansă a depărtării şi „severităţii” oraşului nordic, majoritatea locuitorilor din Norilsk – sunt oameni deschişi şi prietenoşi.
Arhitectură
În arhitectura multor clădiri se pot observa asemănări stilistice cu cea a oraşului Leningrad/Sankt -Peterburg – se datorează numărului mare de arhitecţi invitaţi din fostul Leningrad, acum Sankt-Peterburg. Mai târziu, în anii – 1960, în perioada „desanţilor comsomolişti”, ca în toată ţara, sau impus tendinţele construcţiilor tipice.
Oraşul rămâne unic în cea ce priveşte experienţa acumulată de către arhitecţi şi constructori. Timpul a demonstrat că aproape toate construcţiile care fac parte din „oraşul vechi” şi clădirile „arhitecturii staliniste” au devenit nelocuibile. Acest lucru a condus la regândirea construcţiei în condiţiile solurilor veşnic îngheţate de regiunele de nord.
Atracţii a oraşului
Principalul monument istoric a oraşului este „Prima casă a Norilskului”, construit de expediţia a lui Urvantsev, casa se află în spatele Muzeului de istorie locală de pe bulevardul Leninsky din districtul Central.
Oraşul este bogat în locuri considerate „cele mai nordice” – printre ele Institutul Industrial din Norilsk, Biserica Ortodoxă (Храм Всех скорбящих Радость) şi moscheea musulmană Nord Kamal – ea chiar oficial a intrat în cartea recodurilor Guinness ca cea mai nordică din lume.
Cel mai nordic deasemeni se socoate Teatrul dramatical Vl. Maiakovski. El este situat practic în centrul bulevardului Leninsky, şi, în afară de funcţia sa teatrală, mai are şi rolul centrului neoficial a oraşului. Anume pe piaţa din faţa teatrului, iarna se instalează pomul de Crăciun şi se construeşte oraşul de gheaţă, iar vara se adună mulţile de plimbăreţi ai oraşului.
Surse: Amusingplanet; Wikipedia; Livejournal; Nesiditsa
Foto Credit: Gelio (Степанов Слава); СЕРГЕЙ МАКСИМИШИН
Lasă un răspuns