O mie de ani după ce vikingii au înfruntat mările îngheţate dintre Groenlanda şi Lumea Nouă în căutare de lemn şi pradă, tehnologia prin satelit a găsit dovezi interesante ale unui mult aşteptat evaziv premiu arheologic, o a doua aşezare scandinavă în America de Nord, amplasată mai la sud ca niciodată.
Noul sit arheologic canadian, cu semne de prelucrare a fierului, a fost descoperit vara trecută după imaginile infraroşii, făcute din spaţiu de la o înălţime de 650 kilometri, care au arătat posibile formaţiuni de origine umană sub vegetaţia decolorată.
Aşezarea se află pe coasta de sud-vest a Terrei Nova (Newfoundland), la aproximativ 500 de kilometri la sud de L’Anse aux Meadows, prima şi până în prezent unica aşezare confirmată a vikingilor în America de Nord, descoperită în 1960.
De atunci, arheologii, urmează indiciile din legendele nordice, cunoscute ca Saga, vânând fără rezultat sfântul graal a altor Vikingi sau nordici, aşezări din America, care ar fi existat cu 500 de ani înainte de Columb.
Dar anul trecut, Sarah H. Parcak, care conduce împreună cu experţii canadieni cercetarea spaţial arheologică şi serialul ştiinţific de la NOVA, un documentar de televiziune de două ore numit, ‘Vikingii Dezgropaţi (Vikings Unearthed)’, ce va fi difuzat pe PBS (en), şi-a mutat privirea din cer, de la linia costală a insulei Baffin, la vest de Groenlanda, spre Massachusetts.
Ea a găsit sute de potenţiale ‘puncte fierbinţi’, care prin intermediul fotografiilor aeriene de înaltă rezoluţie au fost reduse treptat la un singur candidat promiţător – „pata neagă” cu caracteristici rectilinii sub sol.
Rămăşiţele structurilor îngropate la Point Rosse au alterat solul din jur, modificând cantitatea de umiditate reţinută.
Acest lucru, la rândul său, a afectat vegetaţia care creşte direct pe ele.
Utilizând teledetecţia şi variaţiile de creşte a plantelor, s-a format o schiţă spectrală a ceea ce a fost acolo cu secole mai devreme.
Imaginile în Point Rosse au fost făcute toamna, când iarba din zonă este îndeosebi de înaltă, ceea ce a făcut mai uşor de văzut care plante erau mai sănătoase, consumând mai multă apă din sol.
Într-o zonă, un sondaj magnetometru a relevat un ‘punct fierbinte’, care potrivit imaginilor făcute de satelit, sunt parţial înconjurate de linii drepte, care indică posibile ruine ale unor structuri mici.
Săpăturile au dezvăluit rămăşiţele a ceea ce par a fi pereţi de gazon (pereţi acoperiţi cu iarbă) şi o vatră de prelucrare a fierului.
Pentru un ochi neantrenat, vatra nu va arată ca ceea ce este într-adevăr: un bolovan în faţa unei gropi de adâncime mică, înconjurată cu pietre mici.
Dar, urmele de cărbune şi 13 kilograme de zgură găsite în groapă sugerează arheologilor că acestă vatră a fost folosită pentru prăjirea minereului.
Acesta este primul pas în procesul de prelucrarea a fierului.
Înainte ca metalul să fie posibil de topit şi forjat de fierar, minereul este necesar de uscat, altfel, el poate exploda când este amplasat când este amplasat în interiorul unui cuptor.
Experţii vor relua săpăturile aici în acestă vară.
„Situl strigă, ‘Vă rog excavaţi-mă !'”, a spus Dr. Parcak, un profesor de antropologie la Universitatea din Alabama de la Brimingham, care a câştigat premiul TED (en) de anul trecut de 1 milion de dolari, pentru studiile sale inovatoare cu folosirea imaginilor de satelit, pentru a demasca jefuitorii antichităţilor egiptene, şi pentru folosirea la nivel global în descoperirea şi obţinerea de informaţii din spaţiu despre de noi situri arheologice cu implicarea mai multor persoane din diferite părţi ale lumii.
Datorită speranţelor spulberate de căutările anterioare şi multor afirmaţii false ale prezenţei vikingilor în cele două Americi, oamenii de ştiinţă implicaţi în proiect, precum şi experţii externi, deocamdată, au o opinie prudentă.
„Extraordinar, dacă este într-adevăr real”, a spus William Fitzhugh, director al Centrului de Studii Arctice şi Curator în Antropologie la Muzeul Naţional Smithsonian de Istorie Naturală din Washington.
„Nu ar fi neaşteptat”, a spus ea, dar a adăugat că ar vrea pentru început să vadă datele.
„Nu este sigur că ar fi scandinavi, dar nu există nici o dovadă alternativă”, a spus Douglas Bolender, un cercetător asistent profesor la Centrul Memorial Andrew Fiske pentru Cercetări Arheologice şi Departamentul de Apontrologie de la Universitatea din Massachusetts, Boston,care s-a alăturat la expediţie.
El a aspus că, structura îngropată ar putea fi o fierărie de ţinte pentru bărcile lungi scandinave şi armament, un alt indicator al prezenţei vikingilor.
„Ar fi logic să fie mai multe aşezări”, a spus Gerald F. Bigelow, un lector în istorie la Colegiul Bates din Lewinston în statul Maine, SUA, şi un specialist în arheologia Atlanticului de Nord.
Davide Zore, un profesor asistent în arheologie la Universitatea Baylor din Waco, Texas, şi un specialist în expansiunea vikingilor în Atlanticul de Nord, numeşte descoperirea potenţial „foarte importantă”.
Totul în mare parte depinde de ceea ce altceva vor mai găsi aici.
În arheologie, contextul este totul
Un sit arheologic preistoric celebru în Brooklin, statul Main, SUA, a furnizat o monedă de argint scandinavă din secolul al 11-lea, dar se crede că ea a ajuns aici prin intermediul comerţului, şi nu este o dovadă de stabilire a vikingilor pe aceste teritorii.
Maeştri în construcţia de nave şi navigare, războinici, comercianţi şi raideri, vikingii părăsesc fiordurile scandinave în jurul secolului 8, jefuind prin Asia şi Orientul Mijlociu, Africa de Nord şi Europa.
Vikingii s-au concentrat în special asupra insulelor Britanice, şi asupra teritoriilor la vest de Islanda şi Groenlanda, aşa cum sa memorizat în naraţiunile orale şi mai târziu a fost înregistrat în legende (saga) călugărilor islandezi din secolul 13.
Aproximativ în anul 1000, Leif Ericson a condus o expediţie spre punctul cel mai nordic al Terra Nova, L’Anse aux Meadows, care a devenit cunoscută sub numele de Vinland, unde exploratorii începând cu anul 1960 au descoperit rămăşiţe a unei colonii extinse, ce includ locuinţe, o fierărie şi un atelier de tâmplărie, prima şi până în prezent unica aşezare cunoscută a vikingilor în Lumea Nouă.
Se pare că ei au fost dirijaţi de un popor indigen nordic numit Skraeling.
Una din descoperirile interesante au fost seminţele nucului cenuşiu, care nu cresc atât de departe la nord, ce sugerează despre călătorii în zonele mai blânde din golful Sfântul Laurenţiu.
Dar, dovezi ale altor aşezări ale vikingilor nu au fost găsite.
Dr. Parcak a început cercetarea ei, prin utilizarea unui satelit comercial numit WorldView-3, pentru a căuta site-uri nordice cunoscute pe una din minusculele insule a Shetland Islands din Scoţia.
Folosind spectrul infraroşu apropiat, invizibil pentru ochiul uman, satelitul a descoperit pereţi îngropaţi, iar în rezultatul unui studiului mai adânc a fost primită o schemă a construcţiilor similară cu cele găsite şi în alte aşezări a vikingilor.
Apoi, Dr. Parcak şi-a concentrat căutarea ei prin satelit pe miile de kilometri a coastei arctice canadiene până la Noua Anglie.
„O perioadă lungă de timp, arheologii Atlanticului de Nord în mare parte au ignorat ideea de a căuta site-uri nordice în Canada costală pentru că nu a existat nici o metodă reală pentru a face acest lucru „, a spus Bolender.
„Dacă Sarah Parcak poate găsi un site scandinav folosind sateliţii, atunci există o şansă rezonabilă că puteţi utiliza aceeaşi metodă pentru a găsi mai multe, în cazul în care acestea există.
Dacă Point Rosee este un site scandinav, aceasta poate deschide coasta Canadei pentru o nouă eră de cercetare”.
Lasă un răspuns