O nouă lucrare dezvăluie evoluția uimitoare a feței umane

Faţa umană este unică, dar universală, mecanică, dar expresivă, modernă, dar veche.

Timp de peste 4 milioane de ani, caracteristicile noastre s-au transformat încet în ceea ce vedem astăzi în oglindă, posibil o scurtă pauză spre necunoscut.

De la hominidele timpurii până la modernul Homo sapiens, o nouă revizuire scrisă de experți de vârf urmărește istoria chipului uman de-a lungul a milioane de ani, pe măsură ce peisajele, climatele şi culturile vin şi pleacă.

La fel ca şi mulți înaintea lor, echipa internaţională este de acord că dieta şi clima au fost factori importanți în modelarea chipului uman.

Totuşi, există un alt element, care cred ei, este dese ori neglijat: necesitatea socială.

„Noi știm că alți factori, precum dieta, fiziologia respiratorie şi clima, au contribuit la forma feței omului modern”, spune anatomistul Paul O’Higgins (en) de la Universitatea din York, „dar interpretarea evoluției ei doar în dependenţă de acești factori, ar fi o simplificare excesivă”.

Vedeţi şi: Top 10 mistere despre evolutia omului

Folosind pielea facială, oasele şi mușchii, oamenii moderni pot comunica unul cu altul prin mai mult de 20 categorii diferite de emoții.

Şi aceasta nu este ceva ce noi am putut totdeauna face.

Pe măsură ce faţa umană a evoluat de-a lungul mileniilor ea a trecut de la o mască rigidă la una uşor de manipulat: „Un craniu faţă – mică, cu un creier globular mare”, după cum relatează autorii (en).

Cu apariția unei frunți netede, sprâncenele noastre au fost oficial eliberate pentru a avea mult spaţiu de manevră, în același timp, chipurile noastre au devenit mai mici şi înguste, permițând emoțiile subtile, cum ar fi recunoașterea şi simpatia.

Brusc, au apărut mai multe posibilități ca oricând, pentru gesturi şi comunicarea non-verbală — un pas vital, în caz dacă oamenii trebuiau să înființeze şi mențină comunități sociale mari.

„Noi considerăm că comunicarea socială îmbunătățită, a fost probabil rezultatul transformărilor feței, care a devenit mai mică, mai puțin robustă şi a căpătat o frunte mai puțin pronunțată”, spune unul dintre autori (en), Rodrigo Lacruz, un biolog craniofacial de la Universitatea din New York.

Vedeţi şi: Oamenii de știință recent au confirmat descoperirea primelor fragmente de craniu denisovan

„Acest lucru a permis gesturi mai subtile şi, prin urmare, ameliorarea comunicării verbale”.

Este îndoielnic faptul că comunicarea socială ar fi putut transforma faţa umană modernă pe cont propriu, dar autorii cred că ea, cel puţin, ar trebui să fie inclusă în teoriile de bază.

Spre deosebire de oamenii moderni, hominidele timpurii mâncau alimente dure de plante, trăgând din ele doar cu dinţii.

Din care cauză, aveau nevoie de mușchi mari ai maxilarului, iar aceste accesorii masive aveau nevoie de feţe largi şi adânci.

Cu toate acestea, în ultimii 2 milioane de ani, oamenii au început să folosească unelte pentru a rupe şi tăia mâncarea.

Şi aşa cum, noi am învățat să o procesăm şi să o gătim, fețele noastre au început să se micşoreze (en).

„Dietele moderne mai moi şi societățile industrializate pot însemna că faţa umană va continua să scadă în dimensiuni”, spune O’Higgins (en).

„Totuși, sunt limite în ceea ce privește evoluarea schimbărilor feței umane; de exemplu, respirația necesită o cavitate nazală suficient de mare”.

Aceasta este o tendinţă ce se desfăşoară de aproape 100 000 de ani
şi ea ar putea fi afectată, datorită schimbărilor climaterice ce devin o problemă din ce în ce mai mare.

Cu creșterea temperaturilor, s-ar putea schimba şi aspectul nostru, spun autorii (en).

Dacă predicțiile climaterice sunt corecte, ei susțin că ne putem aștepta la schimbări în cavitățile noastre nazale, care ajută la umidificarea şi încălzirea aerului, înainte de intrarea lui în plămâni.

„Noi suntem un produs al trecutului nostru”, spune expertul în evoluţia umană (en), William Kimbel, de la Universitatea de Stat din Arizona.

„Înțelegerea procesului, datorită căruia noi am devenit oameni ne permite să privim la anatomia noastră cu admirație şi să ne întrebăm privitor la faptul ce ne pot spune diferite părţi ale anatomiei noastre despre calea istorică către modernitate.”

Acest studiu a fost publicat în Nature Ecology and Evolution.