Se pare că, în curând, lumea va vedea prima imagine a unei găuri negre.
Miercuri, astronomii din întreaga lume vor organiza „şase conferințe majore de presă”, pentru a anunța primele rezultate ale telescopului Horizon Event (EHT), proiectat tocmai în acest scop.
A fost o aşteptare lungă.
Din toate forțele sau obiectele din Univers pe care nu le putem vedea — printre care, energia şi materia întunecată — nimic nu a frustrat curiozitatea umană într-o aşa măsură ca, fălcile invizibile ce sfâșie şi înghit stelele ca pe praf.
Vedeţi şi: Posibil, astronomii în cele din urmă au văzut cum o stea devine gaură neagră
Astronomii au început să speculeze despre aceste „stele întunecoase” omnivore în anii 1700 şi de atunci s-au acumulat lent numeroase dovezi.
„Mai mult de 50 de ani în urmă, oamenii de știință au văzut că în centrul galaxiei noastre este ceva foarte luminos”, a declarat pentru AFP (Agence France-Presse) (en), Paul McNamara, un astrofizician la Agenția Spaţială Europeană şi un expert în găuri negre.
Vedeţi şi: 10 lucruri care trebuie să le ştiţi despre găurile negre
„Ea are o forţă gravitaţională suficient de puternică pentru a face stelele să se rotească în jurul ei foarte repede — o rotație completă în doar 20 de ani”.
Pentru a pune acest lucru în perspectivă, sistemul nostru solar are nevoie de aproximativ 230 de milioane de ani pentru o rotaţie în jurul Căii Lactee.
În cele din urmă, oamenii de ştiinţă au presupus că aceste pete strălucitoare erau de fapt „găuri negre” — un termen creat de fizicianul american John Archibald Wheeler la mijlocul anilor 1960 — înconjurate de o bandă turbulentă de gaz fierbinte şi plasmă.
La marginea interioară a acestor discuri de acreție luminoase, lucrurile devin brusc întunecate.
„Orizontul evenimentelor” — deasemenea, cunoscut ca, punctul de ne-întoarcere — „nu este o barieră fizică pe care ai putea sta”, explică McNamara (en).
„Dacă sunteți în interiorul ei, nu puteți scăpa, deoarece veți avea nevoie de energie infinită.
Şi dacă vă aflaţi de cealaltă parte, voi, în principiu, puteţi”.
O minge de golf pe lună
La centrul său, masa unei găuri negre este comprimată într-un singur, punct zero-dimensional.
Distanţa dintre aşa-numita „singularitate” şi orizontul evenimentelor este raza sau jumătate din lățimea găurii negre.
EHT a colectat date pentru prima imagine din istorie, diferită de oricare vreodată creată.
„În loc să construim un telescop gigantic — ce s-ar fi prăbușit sub propria greutate — noi am combinat câteva observatoare ca şi cum ele ar fi fragmente ale unei oglinzi gigantice”, a spus pentru AFP (en), Michael Bremer, astronom din cadrul Institutului de Radio Astronomie Milimetrică din Grenoble.
În aprilie 2017, opt de astfel de telescoape radio au fost împrăștiate pe tot globul — Hawaii, Arizona, Spania, Mexic, Chile şi Polul Sud — ce au fost antrenate pentru a colecta date de la două găuri negre din colțuri diferite ale Universului .
Studiile care ar putea fi dezvăluite săptămâna aceasta, se așteaptă că vor prezenta o vedere mai îndeaproape a unei sau alteia.
Majoritatea presupun că aceasta va fi Sagittarius A*, gaura neagră din centrul propriei noastre galaxii eliptice, care prima a atras privirea astronomilor.
Sag A* are o masă de patru milioane de ori mai mare decât cea a soarelui nostru, ceea ce înseamnă că gaura neagră se întinde la aproximativ 44 de milioane de kilometri în diametru.
Ea ar putea părea o ţintă mare, dar pentru rețeaua de telescoapele de pe Pământ, niște 26 000 de ani lumină (sau 245 de trilioane de kilometri), e ca şi cum ai încerca să fotografiezi o minge de golf pe Lună.
Testarea lui Einstein
Celălalt candidat este o gaură neagră monstru — de 1500 de ori mai masivă decât Sag A* — într-o galaxie eliptică cunoscută sub numele de M87.
Ea, de asemenea, e mult mai îndepărtată de Pământ, dar echilibrul dintre distanţă şi mărime, o fac la fel de ușor (sau dificilă) de identificat.
Unul din motivele din care ar putea fi dezvăluit anume acest monstru negru în această săptămână, este smogul ușor din Calea Lactee.
„Noi ne aflăm în planul drept a galaxiei noastre — trebuie să priviți prin tot praful şi stelele pentru a ajunge la centru”, spune McNamara (en).
Datele colectate de rețeaua de telescoape vast împrăștiată, încă trebuiau reculese şi confruntate.
„Algoritmurile imagistice pe care le-am dezvoltat umple golurile de date ce lipseau pentru a reconstrui o imagine a unei găuri negre”, a declarat echipa pe situl lor (en).
Astrofizicii, care nu au fost implicați în proiect, inclusiv McNamara, aşteaptă cu nerăbdare — poate anxietate — să vadă dacă constatările nu contestă teoria relativității lui Einstein, care nu a fost niciodată testată la această scară.
Descoperirile efectuate în 2015, pentru care oamenii de știință implicați au câştigat Premiul Nobel, au utilizat detectorii de undă gravitațională pentru a urmări coliziunea dintre două găuri negre.
Vedeţi şi: Au fost detectate noi unde gravitaționale provenite de la coliziunea a două găuri negre
Pe măsură ce ele au fuzionat, ondulațiile în curburile spațiu-timp, au creat o semnătură unică şi detectabilă.
„Teoria relativității generale a lui Einstein spune că aceasta este exact ce trebuie să se întâmple”, a spus McNamara (en).
Dar acestea erau găuri mici — de numai 60 de ori mai masive decât Soarele — în comparație cu cele din vizorul EHT.
„Posibil că cele care sunt de milioane de ori mai masive sunt diferite — pur şi simplu, noi încă nu știm acest lucru”.
Lasă un răspuns