Misterios râu care fierbe, adevărul este mai straniu ca ficţiunea.
Timp de secole, localnicii peruvieni au vorbit de un râu în pădurea Amazoniană, care este atât de fierbinte încât poate ucide.
Potrivit legendei conchistadorii spanioli s-au aventurat prosteşte pentru a căuta aur în pădurile tropicale, şi puţinii oamenii care s-au întors povesteau istorii despre apă otrăvită, şerpi mâncători de oameni şi un râu care fierbe dedesubt.
Pe geologul peruvian, Andrés Ruzo, legenda la fascinat din copilărie.
Aşa a fost până în momentul când el a finalizat proiectul său de doctorat despre potenţialul energiei geotermale în Peru, după care a început să se întrebe dacă râul ar putea exista de fapt în realitate.
Potrivit experţilor cu care a stat de vorbă, privitor la existenţa acestui râu, a primit un răspuns unanim, „nu”.
La urma urmei, râuri fierbinţi există, dar acestea sunt în general asociate cu vulcanii, însă în această parte a ţării nu există vulcani.
Dar atunci când Ruzo revenit acasă de sărbătorii, el a întrebat familia sa despre originea acestui mit.
Mama sa i-a spus că râul nu numai doar există, dar, de fapt ea şi mătuşa lui, sau şi scăldat în el înainte.
Suna destul de ridicol, dar în 2011, Ruzo a riscat şi a făcut o excursie în pădurea tropicală amazoniană cu mătuşa sa, şi a văzut cu ochii săi faimosul râu.
Spre marea sa surprindere, el era acoperit de aburi fierbinţi.
„Când am văzut acest lucru, eu imediat am apucat termometrul”, a spus Ruzo într-un TED talk în 2014.
„Temperatura medie în râu era de 86 grade Celsius, nu suficient pentru a fierbe, dar cu siguranţă destul de aproape… Nu este o legendă”.
Partea cea mai enigmatică a fost mărimea sa impunătoare.
Izvoarele fierbinţi nu sunt un lucru neobişnuit, bazinele termale ajung la aşa temperaturi şi în alte părţi ale lumii, dar nici unul, nici pe aproape nu se pot compara cu dimensiunile acestui râu, el este de până la 25 metri în lăţime, are şase metri în adâncime şi se este fierbinte pe o distanţă incredibilă de 6.24 kilometri.
Adăugând faptul că, râul este la 700 kilometri de la cel mai apropiat sistem vulcanic, şi temperatura apei pur şi simplu nu a are nici un sens.
De fapt, este unicul râu de acest gen în întreaga lume.
Cu permisiunea Şamanului, Ruzo a petrecut ultimii cinci ani studiind râul, ecosistemul din jurul său şi apa în laborator, în speranţa de a-şi da seama ce se întâmplă.
Pentru a fi clar, e evident, Ruzo nu a fost primul care a descoperit râul, şi aşa cum sugerează numele său indigen, Shanay-timpishka, ceea ce înseamnă „fiert cu căldura Soarelui”, el nu a fost primul care sa întrebat ce îl face atât de fierbinte.
Dar cercetările sale, susţinute de un grant Yong Explorers de la National Geographic, el în cele din urmă a dezvăluit o parte din secretele sale.
Se pare, că nu soarele este acela care dă în clocot apa, dar o fisură în scoarţa terestră alimentează izvoarele fierbinţi.
Imaginaţi-vă Pământul ca un corp uman, cu linii fracturate şi fisuri care trec prin el ca arterele.
Aceste „artere a Pământului” sunt umplute cu apă caldă, şi atunci când vin la suprafaţă vom vedea manifestări geotermale cum ar fi un râu clocotind.
Analiza chimică a dezvăluit că apa din râu iniţial a căzut sub formă de ploaie.
Ruzo acum emite ipoteza că acest lucru se întâmplă sus în cursul râului, probabil la o depărtare aproape de Anzi, şi în timpul cursului său se infiltrează în jos în sol, unde este încălzit de energia geotermală a Pământului.
Şi, în cele din urmă apare din nou în regiunea amazoniană, ca un râu în fierbere.
Aceasta înseamnă că el este parte a unui sistem hidrotermal enorm, asemănător căruia nu a fost observat nicăieri pe planetă.
Alt fapt interesant ese că, Ruzo a lucrat cu biologii Spencer Wells şi Jonathan Eisen pentru a secventa genomul microbilor care trăiesc în râu şi în jurul lui, şi ei au descoperit specii noi care sunt capabile să supraveţuiască la aşa temperaturi.
Desigur, la fel de fascinant este faptul că râul poate fi mortal.
Apa devine atât de fierbinte, încât Ruzo a văzut în mod regulat animale care cad şi încep încet să fiarbă în el până la moarte.
„Primul lucru care se distruge, sunt ochii”, a explicat el la TED talk.
În cele din urmă, animalele nu mai pot înota, şi apa umple gurile şi plămânii lor, făcându-le să fie gătite (fierte) din interior spre exterior. Macabru.
Totuşi, oamenii înoată în râu, după cum susţinea mama sa, dar numai după ploile torenţiale puternice, atunci când se amesteca cu apa rece.
De cele mai multe ori apa este folosită pentru a face ceai sau pentru a găti.
Ruzo va continua acum să studieze râul şi sursa acestuia.
Dar acum, se va concentra, în principal, asupra faptului cum de protejat râul şi terenul din jurul său.
Cu toate că rezultatele sale sunt gata pentru publicare, el refuză să prezinte multe din ele până când guvernul peruvian nu va garanta că vor pune în aplicare măsurile adecvate de conservare în vigoare.
„În timpul doctoranturii mele, am realizat, acest râu este o minune”, a spus Ruzo lui Maddie Stone de la Gizmodo.
El tocmai a lansat o carte despre aventurile sale intitulată The Boiling River , şi speră că prin răspândirea ştirii despre acest sistem unic, oamenii ar putea să se implice pentru cauză, şi să decidă că locul este suficient de important pentru al salva de la explorare.
„Nu-mi place conceptul unei singure persoane care va conduce această cauză, cred că este vorba de crearea unei comunităţi pe plan internaţional”, a spus Rizo.
„Planeta a devenit mai mică, iar minuni de acest tip sunt puţine şi rare”.
Lasă un răspuns