Un sistem care reglează grăsimea în corp independent de dietă şi exerciții fizice
O cercetare nouă a identificat un mecanism care se pare că acționează ca un fel de cântar de baie intern, ce înregistrează greutatea corporală şi indică creierului dacă este necesar să reducă sau să crească consumul de alimente.
Pentru moment, sistemul a fost observat doar la șoareci, dar oamenii de ştiinţă speră să găsească acelaş mecanism intern la om, care va putea oferi o serie de noi modalități de a înţelege şi trata obezitatea la oameni.
Ultima dată când noi am descoperit un proces complet nou de reglare al grăsimilor, a fost în anul 1994, când s-a descoperit hormonul leptinei (en).
Deocamdată, acesta nu a dus la noi tratamente a obezității, dar acum lucrurile s-ar putea să fie diferite, potrivit echipei internaționale din spatele acestei cercetări.
„Destul de simplu, noi am găsit o confirmație a existenţei cântarelor de baie interne”, spune unul dintre cercetători (en), John-Olov Jansson de la Universitatea din Gothenburg, Suedia.
„Greutatea corpului este înregistrată în extremitățile inferioare. Dacă greutatea corpului tinde să crească, un semnal este trimis la creier pentru a scădea consumul alimentar şi a menține greutatea corpului constantă”.
O parte motivațională din spatele noului studiu a fost stabilirea faptului de ce statul mult timp în poziție așezată creşte riscul obezităţii (en) – noi știm că ridicatul în picioare este bun pentru noi (en), dar nu înțelegem cu adevărat motivele ce stau la bază, cel puţin ceea ce privește obezitatea.
Pentru a vedea dacă pot găsi un declanșator intern, oamenii de ştiinţă au instalat greutăţi suplimentare la rozătoarele deja obeze şi au examinat ce s-a întâmplat.
După ce au fost adăugate greutățile suplimentare la șoareci, grăsimea corporală a scăzut şi s-au îmbunătățit nivelurile de glucoză din sânge.
De fapt, animalele au pierdut aceeași greutate care a fost adăugată.
Aceasta sugerează că există ceva în interiorul corpului, ce detectează cantitatea suplimentară şi funcționează independent de orice monitorizare internă a dietei ce are loc.
Este încă prematur, dar cercetătorii spun că acest lucru ar putea potențial explica ceea ce se întâmpla la om – poziția așezată ar putea să păcălească corpurile noastre să creadă că noi nu suntem suficienți de grei, astfel încât avertismentul de a nu mânca prea mult nu se va activa.
Dacă acest mecanism va fi confirmat la oameni, cercetătorii sugerează că tratamentele obezității ar putea fi dezvoltate astfel încât să combine constatările făcute în urma descoperirii leptinei cu această nouă idee a cântarului de baie intern.
„Mecanismul pe care noi l-am identificat acum, reglează cantitatea de grăsime corporală independent de leptină”, spune Claes Ohlsson (en), un membru al echipei de la Universitatea din Gothenburg.
„Este posibil ca leptina combinată cu activarea cântarelor interne să devină un tratament eficient a obezităţii”.
Lucrul precis al acestor cântare interne – care au fost numite gravitostat – nu este clar încă, dar bazându-se pe testele anterioare, cercetătorii cred că o parte de senzații ar putea fi provocate de oasele inferioare.
Ceea ce pare să se întâmple este că celulele din oasele șoarecilor – cunoscute ca osteocite – detectează cumva cantitatea de greutate şi de tensiune asupra oaselor şi apoi transmit acest mesaj spre creier.
Vedeţi şi: 62 de curiozităţi despre creier şi mituri demascate care sunt încă răspândite
Cercetătorii au testat acest lucru prin crearea de modele de şoareci fără osteocite şi au repetat experimentul cu adăugarea greutăților pe ei.
De data aceasta, șoarecii nu şi-au redus consumul de alimente pentru a compensa greutatea corporală suplimentară.
Vedeţi şi: Alimentaţie sănătoasă pentru o viaţă mai lungă
„Noi presupunem că șezutul timp îndelungat aduce la scăderea presiunii asupra osteocitelor în oasele lungi care suportă greutatea şi, prin urmare, regularea homeostatică a greutăți corporale nu-şi activează semnalul său aferent către crier, ce duce la obezitate”, scrie echipa în PNAS.
Sunt necesare mai multe cercetări pentru a examina mai atent procesul, şi, bineînţeles, a găsi dovezi că un proces similar are loc şi la om, dar acesta, este potențial un pas foarte mare înainte în înțelegerea noastră a obezității.
Cercetarea a fost publicată în PNAS.
Lasă un răspuns