Oamenii nu sunt concepuți pentru a fi fericiți

Sursă: The Conversation

Rezumat: Cercetătorii susţin că oamenii nu au evoluat pentru a fi permanent fericiţi, dar în primul rând să supraviețuiască şi să se reproducă.

Evoluția, spun ei, a oferit un avantaj depresiei, împiedicând oamenii să se implice în situații riscante sau iremediabile.

Industria uriașă a fericirii şi a gândirii pozitive, estimată la 11 miliarde de dolari pe an, a favorizat crearea iluziei că fericirea este un obiectiv real.

Urmarea visului fericirii este un concept foarte american, exportat în întreaga lume prin cultura populară.

Ba chiar, „urmărirea fericirii” este unul dintre „drepturile inalienabile” în SUA.

Din păcate, acest lucru a contribuit la crearea unor așteptări pe care viaţa reală refuză cu încăpățânare să le ofere.

Deoarece, chiar şi atunci când toate nevoile noastre materiale şi biologice sunt satisfăcute, o stare continuie de fericire va mai rămâne un scop teoretic şi evaziv, aşa cum a descoperit Abd-al-Rahman al III-lea, Califul Cordobei în secolul al X-lea.

El a fost unul dintre cei mai influenți oameni ai timpului său, ce se bucura de succesele militare şi culturale, precum şi de plăcerile pământești, datorită celor două hareme ale sale.

Spre sfârșitul vieţii sale, el a decis să calculeze numărul exact de zile în care el s-a simțit fericit.

Au fost exact 14 (en).

Fericirea, după cum a spus poetul brazilian Vinicius Moraes, este „ca o pană ce zboară în aer.

Ea zboară uşor, dar nu mult timp”.

Fericirea este o construcție umană, o idee abstractă, fără echivalent în experiența umană reală.

Afecţiunile pozitive şi negative au loc în creier, dar fericirea continuie nu are o bază biologică.

Şi — probabil surprinzător — eu consider că aceasta este ceva ce trebuie să fie un motiv de bucurie.

Vedeţi şi: 7 curiozități psihologice impresionante despre voi înşivă pe care nu le ştiaţi

Natura şi evoluţia

Oamenii nu sunt concepuți de a fi fericiți sau chiar satisfăcuți.

În schimb, noi, în primul rând, suntem concepuți pentru a supraviețui şi a ne reproduce, care orice altă creatură din natură.

Starea de satisfacere este descurajată de natură, deoarece poate micșora prudenţa noastră împotriva potențialelor amenințări legate de supravieţuire.

Faptul că evoluţia acordă prioritate dezvoltării unui lob frontal mare în creierul nostru (ceea ce ne oferă excelente abilități executive şi analitice), dar nu unei abilităţi de a fi fericit, ne vorbește foarte mult despre prioritățile naturii.

Vedeţi şi: Oamenii de ştiinţă au identificat 97 de regiuni noi în creierul nostru

Diverse locaţii şi circuite din creier sunt asociate fiecare cu anumite funcţii neurologice şi intelectuale, dar fericirea, fiind o simplă construcție fără bază neurologică, nu poate fi găsită în țesutul cerebral.

De fapt, experții în acest domeniu susțin că eșecul naturii de a elimina depresia în procesul evoluției (în ciuda dezavantajelor evidente în ceea ce priveşte supraviețuirea şi reproducerea), se datorează tocmai faptului că depresia ca adaptare joacă un rol util (en) în perioadele dificile, ajutând individul deprimat să se debaraseze de situaţii riscante şi iremediabile în care el sau ea nu are sorţi de izbândă.

Contemplarea depresivă poate avea şi o funcţie de rezolvare a problemelor (en) în momentele dificile.

Vedeţi şi: Oamenii de ştiinţă au găsit o posibilă legătură dintre bacteriile intestinale şi depresie

Moralitatea

Actuala industrie globală a fericirii îşi trage rădăcinile din codurile de moralitate creştină, multe din care ne vorbesc că există un motiv moral pentru orice nefericire pe care o putem experimenta.

Aceasta, adesea spun ei, se datorează propriilor neajunsuri morale, egoismului şi materialismului.

Ei predică o stare de echilibru psihologic virtuos prin renunţare, detaşare şi oprire a dorinţei.

De fapt, aceste strategii încearcă doar să găsească un remediu pentru incapacitatea noastră înnăscută de a ne bucura de viaţă în mod consecvent, aşa că ar trebui să ne bucurăm de faptul că nefericirea nu este în realitate vina noastră.

Este vina proiectului nostru natural. Aceasta este un lucru prevăzut în proiectul nostru.

Avocaţii căii morale corecte spre fericire, de asemenea, dezaprobă urmarea unor scurtături spre plăcere prin intermediul medicamentelor psihotrope.

George Bernard Shaw a spus:

Noi nu suntem mai în drept de a consuma fericire fără a o produce, decât ca în cazul consumării bogăției fără a o produce.

Bunăstarea trebuie să fie câștigată, ceea ce demonstrează că nu este o stare naturală.

Locuitorii romanului lui Aldous Huxley „Minunata lume nouă”, trăiesc vieți perfect fericite cu ajutorul „soma”, drogul cei menține docili dar mulțumiți.

În romanul său, Huxley implică faptul că o ființă umană liberă trebuie în mod inevitabil să fie chinuită de emoţii dificile.

Dacă ar fi fost de ales între chinul emoțional şi satisfacerea calmantă, bănuiesc mulți ar prefera ultima opțiune.

Dar „soma” nu există, de aceea problema nu constă în faptul că accesul la o satisfacție sigură şi consistentă prin mijloace chimice este ilicită; dar, mai degrabă, de aceea că aceasta este imposibil.

Chimicalele modifică mintea (ce poate fi uneori benefic), dar din moment ce fericirea nu este legată de o anumită structură funcțională a creierului, noi nu o putem replica chimic.

Vedeţi şi: Ce este fericirea din punct de vedere științific?

Fericit şi nefericit

Emoţiile noastre sunt amestecate şi impure, dezordonate, încurcate şi uneori contradictorii, ca orice altceva în viaţa noastră.

Cercetările au arătat că emoţiile şi afecțiunile atât cele pozitive, cât şi cele negative, pot coexista în creier relativ independent unele de altele.

Acest model arată că emisfera dreaptă tratează preferențial emoţiile negative, în timp ce cele pozitive sunt tratate de creierul stâng.

Vedeţi şi: 62 de curiozităţi despre creier şi mituri demascate care sunt încă răspândite

Face să ne amintim că noi nu suntem proiectați să fim fericiţi în mod constant.

În schimb, noi suntem proiectați să supraviețuim şi să ne reproducem.

Acestea sunt sarcini dificile, aşa că noi avem menirea să ne luptăm şi să depunem efort, să căutăm satisfacţie şi siguranţă, să evităm amenințările şi durerea.

Modelul emoțiilor concurente oferit de coexistenţa plăcerii şi durerii, se potrivește mult mai bine cu realitatea noastră, decât fericirea inaccesibilă pe care industria fericirii încearcă să ne-o vândă.

De fapt, pretinzând că orice formă de durere este anormală sau patologică, va favoriza doar sentimente inadecvate şi de dezamăgire.

Postularea faptului că nu există nici un fel de fericire poate părea a fi un mesaj pur negativ, dar pozitivul, consolarea, este cunoașterea faptului că dispoziția rea nu este un eșec personal.

Dacă sunteţi uneori nefericiți, acest lucru nu este un neajuns ce necesită reparaţii urgente, ca în cazul unui guru al fericirii.

Mai mult ca atât. Această fluctuație, de fapt, este ceea ce ne face oameni.

Sursă: The Conversation

Autor: Rafael Euba