Oare au existat vampiri ? Adevărul despre mormintele „Vampirilor” din Polonia

Descoperiri arheologice

Într-un cimitir din nord-vestul Poloniei datat din timpurile medievale, arheologii  au excavat recent şase cadavre îngropate cu pietre blocate sub bărbiile lor sau cu seceri plasate deasupra trupurilor. Alimentaţi de secole cu folclor despre strigoi, oamenii au  luat astfel de măsuri pentru a preveni ridicarea „vampirilor” din morminte şi atacarea de către ei a celor vii.

Oare au existat vampiri în această regiune?

Deşi o ipoteză iniţială presupunea că aceşti bărbaţi şi femei au fost însemnaţi pentru că erau emigranţi, cercetătorii au găsit dovezi care contrazic această terorie, şi inidcă o altă direcţie.
Legendele despre „Strigoi”, sau oameni care reânvie din morţi, au rădăcini adânci printre civilizaţiile umane, care se pot vedea în trecut pe tot parcursul istoric a Egiptului antic, Greciei, Babilonului şi mai departe. Aşa cum sa menţionat pe LiveScience, poveşti cu vampriri au circulat în Europa de Est cel puţin din secolul 11. Potrivit folclorului vechi, o persoană risca să devină vampir după moarte dacă el sau ea erau nebotezaţi, sau ucişi într-o manieră violentă.Oamenii deasemenea riscau să se facă vampiri dacă erau străini din alte zone, sau au fost printre primii care au murit de o boală infecţioasă.

De fapt, ideea de lungă durată că vampririi beau sânge poate data cu perioada ciumei medievale şi a epidemiilor, când cadavrele bolnave rămâneau neacoperite pentru perioade lungi. Gazele din interiorul corpului descompus provocau balonarea stomacului, şi forţa sângele în sus prin plămâni şi esofag în gură. Oameni din această perioadă nu aveau cunoştinţe despre aşa procese biologice, probabil văzănd cadavrele în aşa stare credeau că au crescut din cauza că s-au hrănit cu sânge uman.
În secolul 17 şi 18 în Polonia, oamenii efectuau ritualuri funerare apotropaice, altfel spus ritualuri destinate pentru apărarea împotriva duhurilor rele, pentru cei care erau suspectaţi că ar putea deveni vampiri după moarte. Acesta includea plasarea de obiecte ascuţite şi curbe, unelte agricole precum sunt secerile plasate peste trupuri, sau punerea de pietre mari sub bărbiile lor. Ideea era că dacă persoanele vor învia din morţi lama ascuţită a secerii i-ar decapita, în timp ce pietrle trebuiau să fixeze gurile închise pentru a preveni atacarea celor vii.

Într-un nou studiu cercetătorii, a căror rezultate au fost publicate în revista PLOS One, au examinat 60 din 333 de înmormântări găsite într-un cimitir din nord-vestul Poloniei. Şase din acestea erau aşa numitele morminte de „vampiri”, care nu erau concentrate în aceeaşi zonă a cimitirului, ce sugerează că nu au fost îngropăţi în acelaş timp. pentru a determina originea persoanelor înhumate la Drawsko, cercetătorii au analizat dezintegrarea izotopilor de stronţiu în smalţul dinţilor a cadavrelor. (Deoarece fiecare loc are un raport unic de izotopi de stronţiu, şi organismele oamenilor iau în mod natural elementele din mediul de trai a lor, oamenii de ştiinţă pot determina de unde este persoana prin analiza proporţiei de izotopi de stronţiu din organism). Când au comparat proporţiile de stronţiu a corpurilor din Drawsko cu cele a animalelor locale, ele sau dovedit a fi similare, cea ce înseamnă că este puţin probabil că presupuşii vampiri ar fi emigranţi din alte regiuni.
Întrucât nici unul dintre corpurile examinate nu a arâtat nici un semn că ar fi murit într-un mod violent, şi s-au dovedit a fi nativi din zona unde au fost îngropaţi, cercetătorii au ajuns la concluzia că aceşti bărbaţi şi femei au fost stigmatizaţi pentru un alt motiv: Posibil ei au fost printre primele victime a repetatelor epidemii de holeră care a cuprins regiunea în secolele 17 şi 18. Răspăndită prin intermediul apei potabile contaminate, holera poate ucide victimele sale în zile sau chiar ore, şi astfel de moarte rapidă ar explica de ce nu au rămas nici un fel de semne pe oase.
În timpurile medievale când oamenii nu aveau o explicaţie ştiinţifică a modului de răspândire a holerei şi a altor astfel de boli infecţioase, ei probabil atribuiau aceasta vampirilor sau altor cauze supranaturale. Co-autorul studiului, Lesley Gregoricka, bioarheologist de la Universitatea din Alabama de Sud, a declarat pentru New York Times: „Holera a fost considerată ca ceva supranatural… Ei credeau că oamenii se vor întoarce din morţi, şi hrănindu-se cu persoane vii vor cauza astfel răspăndirea bolii.”

Surse: History; LiveScience