Odihnească-se în pace: Telescopul Kepler s-a stins după ce a găsit mii de lumi noi

Cel mai productiv aparat din istorie în vânătoarea de planete şi-a încheiat misiunea.

Telescopul spațial Kepler al NASA, care a descoperit 70% din cele 3800 de lumi îndepărtate confirmate până în prezent, a rămas fără combustibil, au anunțat pe 30 octombrie 2018 oficialii agenției.

Kepler nu mai poate să se reorienteze pentru a studia obiectele cosmice sau pentru a-şi transmite datele pe Pământ, astfel încât instrumentul îşi încheie munca legendară după aproape un deceniu.

Şi această muncă a fost una ce ne-a schimbat viziunea noastră asupra Universului.

„Kepler ne-a arătat că planetele sunt foarte răspândite şi incredibil de diverse”, a declarat pentru Space.com (en) omul de știință al proiectului de la Kepler, Jessie Dotson, ce își are sediul la Centrul de Cercetare Ames al NASA din Moffett Field, California.

El a schimbat modul în care privim cerul nocturn.

Anunțul de pe 30 octombrie nu a fost unul neașteptat.

Deja de luni de zile, Kepler operează într-un regim redus, iar managerii misiunii au sistat recent nava spaţială de mai multe ori, pentru ai extinde cât mai mult viaţa sa operațională.

Dar, sfârșitul nu putea fi dejucat veșnic; în cele din urmă, rezervorul lui Kepler a secat două săptămâni în urmă, au declarat membrii echipei (en) de misiune în timpul conferinței de pe 30 octombrie.

„Acest lucru marchează sfârșitul operațiunilor navei spațiale pentru Kepler şi sfârșitul colectării datelor științifice”, a declarat în timpul teleconferinţei Paul Hertz, șeful departamentului de astrofizică de la NASA.

Vedeţi şi: Descoperirea exoplanetei Kepler-10c, măreşte speranţa de a găsi viaţă în alte lumie

Conducătorul revoluţiei exoplanetare

Kepler a vânat după lumi străine folosind „metoda tranzit”, detectând diminuări de luminozitate, cauzate de trecerea planetei prin faţa stelei sale văzută din perspectiva navei spaţiale.

Aceste diminuări sunt mici — într-atât de mici, încât oficialii de la NASA inițial nu erau siguri că o navă spaţială ar putea face astfel de măsurători.

Forţa motrice din spatele lui Kepler, Bill Borucki de la Centrul de cercetare Ames, a avut patru propuneri de misiune respinse în anii 1990 înainte ca ea în cele din urmă să fie aprobată în 2000, după ce el şi echipa sa au demonstrat sensibilitatea instrumentului la o instalație de test pe Pământ.

După ce, a mai luat ceva timp înainte ca Kepler să ajungă sus.

Nava spaţială a fost lansată în anul 2009, cu o misiune de 600 de milioane de dolari, ce avea ca scop principal de a aprecia cât de răspândite sunt planetele asemănătoare cu Pământul în toată galaxia Calea Lactee.

Vedeţi şi: Kepler-452b – NASA a descoperit o nouă planetă asemănătoare cu Pământul

Iniţial Kepler se uita continuu la o singură zonă mică pe cer, studiind aproximativ 150 000 de stele simultan.

Acest lucru a fost incredibil de productiv, oferind până în prezent 2327 de exoplanete confirmate.

Totuşi, în mai 2013, a doua din cele patru „roţi de reacţie” (reaction wheel) de orientare şi menținere a lui Kepler a ieșit din funcțiune.

Nava spaţială nu s-a putut menţine suficient de stabil pentru a face măsurătorile sale de tranzit ultra-precise, astfel vânătoarea lui Kepler a ajuns la capăt.

Dar nava nu a fost abandonată. Operatorii lui Kepler au găsit o modalitate de a o stabiliza folosind presiunea luminii soarelui şi, în 2014, NASA a aprobat o nouă misiune numită K2 (en).

Pe parcursul misiunii K2, Kepler a studiat o varietate de obiecte cosmice şi fenomene, de la comete şi asteroizi din propriul nostru sistem solar, până la explozii de supernove îndepărtate, în cursul diferitelor „campanii” de 80 de zile.

Vânătoarea după planete a continuat să fie o activitate primară; prada de lumi străine a K2 s-a ridicat până la 354 la moment.

Observațiile din cursul ambelor misiuni sugerează că planetele după număr depășesc stelele în Calea Lactee şi că lumile potențial asemănătoare cu Pământul sunt un lucru obișnuit.

Într-adevăr, aproximativ 20% dintre stelele asemănătoare cu soarele din galaxia noastră par să găzduiască planete telurice în zona locuibilă, gama de distanţe în care ar putea exista apa lichidă pe suprafaţa acestor lumi.

„Patrimoniul exoplanetar a lui Kepler este fără îndoială un blockbuster”, a spus Dotson pentru Space.com (en).

Dar, patrimoniul misiunii se extinde şi asupra altor domenii, a subliniat ea.

De exemplu, măsurătorile precise a luminozității efectuate de Kepler — pe care telescopul le-a finalizat complet pentru mai mult de 50 000 de stele — ajută astronomii să înțeleagă mai bine funcţionarea interioară a stelelor.

Şi instrumentul său pentru observațiile după supernova ar putea considerabil îmbogăți cunoştinţele noastre despre unele din cele mai dramatice evenimente din univers.

„Noi am văzut explozii imediat după ce ele au avut loc, chiar la momentul începerii”, a spus Dotson.

„Şi acest lucru este foarte interesant, dacă vrei să înțelegi de ce în cele din urmă totul se termină cu un ‘Boom!'”

Nu s-a sfârșit încă

Chiar dacă Kepler şi-a închis ochii, descoperirile ar trebui să-şi mai facă apariția de-a lungul anilor.

Încă aproximativ mai mult de 2900 de exoplanete „candidate”, detectate de nava spaţială, mai rămân a fi verificate, iar majoritate din ele ar trebui să aibă un deznodământ reuşit, au spus membrii echipei Kepler.

De asemenea, mai rămân o multitudine de date care trebuie analizate, a subliniat Dotson.

Şi nava spaţială Kepler va continua să rămâie vie în revoluția exoplanetară pe care a inițiat-o.

De exemplu, în luna aprilie, NASA a lansat o nouă navă spaţială numită  Transiting Exoplanet Survey Satellite (TESS), ce va vâna lumi străine ce se învârt în jurul stelelor din relativa apropiere de soare (folosind metoda de tranzit, la fel ca Kepler).

Unele din descoperirile cele mai promițătoare ale TESS vor fi examinate de Telescopul Spaţial James Webb de 8,9 miliarde de dolari, programat pentru a fi lansat în anul 2021.

Webb va putea să scaneze atmosfera lumilor străine din apropiere căutând metan, oxigen şi alte gaze ce pot fi semne de viaţă.

Moartea lui Kepler „nu este sfârșitul unei ere”, a declarat inginerul sistemului Kepler, Charlie Sobeck, de asemenea de la NASA Ames.

„Este o ocazie de marcat, dar nu un sfârșit”.