Palmerston este un atol de corali care face parte din ţara insulara Insulele Cook în una din cele mai izolate părţi a Oceanului Pacific, la aproximativ 3200 km de Noua Zelandă. Această insulă minusculă nu are aeroport, şi este vizitată doar de o navă de aprovizionare de două ori pe an. Călătoria spre insulă este într-atât de lungă şi primejdioasă că doar cei mai îndrăzneţi riscă să o viziteze. Faima Palmerston-ului vine nu numai din faptul că este un perfect paradis insular, dar şi de la istoria sa unică.
Atolul Palmerston este alcătuit dintr-un număr de insule nisipoase de pe un inel continuu de recif de corali care împrejmuiesc o lagună. Şase din care se evedenţiază ca fiind mai mari, Palmerston, North Island, Lee To Us, Leicester, Primorse, Toms şi Cooks, care împreună au o suprafaţă de doar 2.6 km2. Atolul are 11 km în laţime şi 15 km de la nord la sud care îngrădesc 56 km 2 de mare.
Prima persoană care a pus piciorul pe această insulă a fost căpitanul Cook în 1777, deşi el descoperiseră insula cu trei ani mai înainte într-o altă călătorie. Cook a numit insula în cinstea lui Henry Temple al 3-lea viconte din Palmerston cunoscut ca Lord Palmerston.
Insula rămăsese nelocuită aproape un secol până când din întâmplare nu a nimerit pe ea William Marsters, un tâmplar – dogar, pe o navă de vânători de balene care a vizitat Golful Insulelor din Noua Zelandă, în 1860. William Marsters a rămas atât de fermecat de insulă, că trei ani mai târziu sa întors cu o soţie, fiica unui şef de pe o alta insulă din Insulele Cook, şi cele două verişoare a ei , care mai târziu au devenit la fel soţiile sale, cu intenţia de a se stabili permanent pe insulă.
Atolul a fost nelocuit până la acest moment, şi Marsters a folosit lemnul salvat de la navele naufragiate, pentru a construi şi a forma comunitatea sa mică, care în scurt timp includea o biserică, o sală şcolară şi case de locuit, Maters împreună cu cele trei femei a avut 17 copii, ai căror descendenţi constituie populaţia actuală. Azi, Palmerston are 62 de locuitori, toţi în afară de trei sunt descendenţii lui William Marsters.
Posesia asupra insulei Palmerston ea fost garantată, lui Marsters, de însăşi Regina Victoria.
Înainte de a muri în 1899 el a împărţit insula în trei părţi câte o parte pentru fiecare din soţii. Astăzi insula îşi are Consiliul său, care reprezintă administraţia locală, membri a celor trei familii. Căsătoria în cadrul unui grup a familiei este interzisă.
Insularii de pe Palmerstone încă se mândresc cu patrimoniul său britanic, ei arborează steagul britanic cu ocazii speciale, au fotografii mari a Reginei în casele sale şi îşi amintesc cu drag de vizitele Iahtului Regal Britannia. Deşi a fost administrată de guvernul din Insulele Cook de sub jurisdicţia Noii Zelandei, în 1954 familiei i sa acordat dreptul deplin asupra insulei.
Viaţa pe Palmerstone e simplă. Aici nu sunt magazine, doar două viceuri, apa de ploaie se colectează pentru consum. Banii sunt folosiţi doar pentru a cumpăra bunuri din lumea din afară, nu pentru a cumpăra de la unul la altul. Electricitate este de la 6 dimineaţa până la 12 ziua şi apoi noaptea.
Recent a fost construită o staţie de telefon, legătură permanentă cu lumea exterioară. Peştele este alimentul de bază a insularilor şi unicul produs de export. O tonă sau două de peşte papagal sunt îngheţate şi colectate de nava de aprovizionare care vizitează insula de două ori pe an pentru a aproviziona insula cu strictul necesar, orez şi combustibil.
În afară de navele de marfă, insula este vizitată de o duzină de nave pe an care aduc turişti. Întrucât pe insulă nu sunt staţiuni sau hotele, vizitatorii sunt găzduiţi în casele familiilor de pe insulă.
[youtube id=”6XENhZdnZRw” mode=”normal”]
Lasă un răspuns