În cerul deasupra Pământului, astronomii cu ajutorul Catalina Sky Survey au descoperit ceea ce ar putea fi un companion: un asteroid capturat temporar de gravitația planetei noastre, ceea ce noi numim mini-lună (minimoon).
Ea se numeşte 2020 CD3, o mică bucată de rocă cel mai probabil carbonică, cu diametrul de 1,9 şi 3,5 metri (en).
Şi iată surpriza – traiectoria rocii indică că ea se află pe orbită deja de aproximativ 3 ani.
Împrejurimile din apropierea Pământului, sunt un loc relativ aglomerat, cu o grămadă de asteroizi ce trec pe alături.
Vedeţi şi: Cât de departe şi mare este într-adevăr Luna
Cu toate acestea, cifra precisă nu se știe; potrivit estimărilor numărul lor se ridică până la un milion, la data de 25 februarie, numărul celor descoperiți constituia 22 211 (en).
Asta pentru că asteroizii sunt într-adevăr mici, noi nu ştim unde ei se află (deci, nu ştim încotro să privim) şi de obicei nu luminează tare, chiar şi atunci când reflectă lumina soarelui.
BIG NEWS (thread 1/3). Earth has a new temporarily captured object/Possible mini-moon called 2020 CD3. On the night of Feb. 15, my Catalina Sky Survey teammate Teddy Pruyne and I found a 20th magnitude object. Here are the discovery images. pic.twitter.com/zLkXyGAkZl
— Kacper Wierzchos (@WierzchosKacper) February 26, 2020
Posibil ați crede că cu aşa multe roci zburătoare în jur, gravitaţia Pământul ar fi trebuit să le atragă pentru totdeauna.
Ei bine, o face: Doar că cele mai multe dintre ele nu se lasă prinse suficient de mult timp pentru a putea fi numite mini-luni.
Vedeţi şi: Posibil a fost descoperită prima lună în afara sistemului nostru solar
Aceste roci spațiale interceptate pe scurt timp, fie se îndreaptă direct în atmosferă, unde sunt arse la intrare, devenind bile de foc spectaculoase; sau ele se rotesc pe o orbită parţială, înainte ca viteza lor să le împingă înainte şi în sus.
Doar cea mai mică parte din rocile spaţiale ce trec pe alături au potențialul de a deveni minil-uni.
Vedeţi şi: Noua teorie explică modul în care luna a ajuns acolo unde este azi
Potrivit unei simulări de supercomputer din 2012, ce includea 10 milioane de asteroizi virtuali, doar 18 000 au fost prinși pe orbita Pământului.
Astfel, ele nu doar sunt greu de observat, dar sunt şi foarte rare.
Au existat mai mulţi candidați de mini-luni, inclusiv două bile de foc cu viteze lente ce sugerau o origine orbitală, dar a fost confirmat numai unul – un asteroid numit 2006 RH120, ce s-a rotit în jurul Pământului timp de aproximativ un an, din 2006 până în 2007.
(O altă mini-lună potențială, 469219 Kamoʻoalewa, s-a dovedit a avea o orbită în jurul soarelui ce trecea pe lângă Pământ şi, prin urmare, un cvasi-satelit (en)).
Vedeţi şi: NASA a descoperit că Pământul are o a doua mică lună
Aşa că, 2020 CD3 – este ceva destul de remarcabil.
Nu doar din cauza că raritatea sa o face să fie un fel de celebritate, ci şi din motiv că mini-lunile oferă o oportunitate interesantă pentru explorarea asteroizilor.
Trimiterea navelor spațiale către asteroizi este un efort costisitor şi necesită timp, implicând adesea distanţe mari.
Dacă un asteroid rămâne suspendat în jurul Pământului pentru o perioadă de timp, aceasta îl face o ţintă mai ușoară.
Here’s an animated GIF of our new mini-moon 2020 CD3, discovered by @WierzchosKacper. Rotating frame keeps the Earth/Sun line stationary. Orbital elements courtesy of IUA MPEC. https://t.co/dok3jn3G9hhttps://t.co/x1DXWLq2vm pic.twitter.com/O3eRaOIYjB
— Tony Dunn (@tony873004) February 26, 2020
Din păcate, probabil, în ceea ce privește 2020 CD3 este prea târziu.
Potrivit unei simulări orbitale, mica noastră prietenă mini-lună va mai rămâne pe orbita Pământului până în luna aprilie 2020.
Totuşi, există posibilitatea ca simularea să fie incorectă, deci observațiile sunt în curs de desfășurare.
Oricum ar fi, prin studierea orbitei bizare buclate a mini-lunii noastre, putem afla mai multe despre modul în care aceste obiecte sunt capturare de Pământ şi cum le putem observa mai bine pe viitor.
Lasă un răspuns