Pentru a doua oară, astronomii au prins un semnal repetitiv misterios, venit din spaţiu de la o sursă necunoscută.
Ele au fost numite explozii rapide de unde radio (Fast Radio Bursts — FRB).
Şi pentru mai puţin de o clipire a ochiului, ele pe neașteptate au semnalat despre prezenţa lor în datele colectate de telescoape, cu o energie de o sută de milioane de ori mai mare ca cea soarelui.
Cele mai multe din ele au izbucnit doar o singură dată şi nu s-au mai făcut auzite. Noi nu ştim ce sunt ele. Noi nu suntem în stare să urmărim marea majoritate din ele.
Doar unul din semnalele evazive a fost prins repetându-se de mai multe ori şi asta a fost un succes mare, un lucru ce a permis pentru prima dată astronomilor să-l urmărească până la sursa sa de origine.
Vedeţi şi: Au fost detectate semnale ciudate provenite dintr-o galaxie îndepărtată
Acum, astronomii l-au detectat pe cel de al doilea.
„Până acum, a existat doar un singur FRB repetitiv”, a declarat astrofizicianul (en) Scari Ingrid, de la Universitatea British Columbia, Canada.
„Cunoașterea faptului că mai există încă un semnal similar, sugerează despre faptul că ele ar putea fi şi mai multe acolo.
Şi cu mai multe repetări şi surse disponibile pentru studiu, noi am putea dezlega acest mister cosmic — de unde ele vin şi ce le produce”.
Ea a fost numită FRB 180814.J0422 + 73 şi într-un interval de trei săptămâni a explodat în mod repetat de şase ori, când fost interceptate de telescopul experimental Canadian Hydrogen Intensity Mapping Experiment (CHIME).
În total, CHIME a detectat 13 explozii noi, inclusiv semnalele repetitive.
Vedeţi şi: Numărul misterioaselor explozii rapide de unde radio detectate aproape a fost dublat ( octombrie 14, 2018 )
Ceea ce face acest lucru cu adevărat minunat, e că acestea erau doar observații de test pentru telescop — el nici măcar nu funcționa la capacitatea sa maximă.
Semnalul repetitiv anterior, FRB 121102, este renumit pentru repetițiile sale specifice.
Datorită faptului că el izbucnea din nou şi din nou — cu perioade ce păreau ca pauze între ele — astronomii au reușit să o prindă în acțiune şi să o urmărească până la sursă, o galaxie la o distanţă de aproximativ 3 miliarde de ani-lumină.
Şi, datorită faptului că semnalul era polarizat sau răsucit, noi ştim că el a trecut printr-un câmp magnetic intens.
Dar, mai mult sau mai puţin, aceasta este limita cunoştinţelor noastre despre FRB 121102.
Noi nu ştim cauza acestor explozii rapide de unde radio repetitive şi nici a celor nerepetitive.
De asemenea, noi nu ştim nici ce a cauzat FRB 180814.J0422 + 73, dar două lucruri merită notate.
În primul rând, CHIME este o piesă remarcabilă a echipamentului care sperăm că va face încă multe pentru căutarea de FRB-uri în emisfera nordică, similar cu ceea ce a făcut radiotelescopul Australian Square Kilometre Array Pathfinder în emisfera sudică.
În al doilea rând, crearea unor baze de date a acestor evenimente — şi în special a celor repetitive, care pot fi urmărite până la galaxiile de la care provin — va ajuta la stabilirea unor statistici ce vor restrânge condițiile posibile a provenienței FRB-urilor.
FRB 180814.J0422+73, care vine dintr-o galaxie aflată la 1,5 miliarde de ani-lumină distanţă, oferă deja niște indicii noi despre acest mare mister cosmic.
Primul din ele este că, câteva din cele 13 explozii de radio detectate de CHIME au avut o frecvenţă mult mai mică decât alte explozii rapide de unde radio — una de 400 megahertzi, comparativ cu recordul anterior de 700 megahertzi.
Acestea sunt exploziile cu cea mai mică frecvenţă înregistrate până acum.
Aceasta înseamnă că, deoarece frecvenţa de 400 megahertzi reprezintă limita inferioară a capacităţii telescopului, pot exista semnale la frecvențe mai joase.
De asemenea, potrivit cercetătorilor, frecvenţa de 400 megahertzi exclude unele explicaţii.
„Oricare ar fi sursa acestor unde radio, este interesant să vedem cât de largă ar putea fi gama de frecvenţe pe care le poate produce.
Există câteva modele, potrivit cărora, sursa în mod inerent nu poate produce nimic sub o anumită frecvenţă”, a spus fizicianul Arun Naidu (en), de la Universitatea McGill din Canada.
Celălalt indiciu important, este că cele 13 semnale prezintă dovezi de împrăștiere sau deviere de la calea inițială.
Reeşind din aceasta, astrofizicienii sunt capabili să facă inferențe despre mediul din care au apărut exploziile radio.
În acest caz, împrăștierea indică asupra faptului că exploziile provin dintr-un mediu cu caracteristici deosebite.
„Aceasta ar putea sugera că provine dintr-o aglomerație densă asemănătoare cu cea a rămășițelor unei supernove”, a declarat astronomul Cherry Ng de la Universitatea din Toronto (en).
„Sau, ar putea proveni de pe lângă o gaură neagră din centrul unei galaxii.
Dar, neapărat trebuie să fie dintr-un loc special, pentru a ne da toată împrăştierea pe care o vedem”.
Nu este chiar același efect ca polarizarea prezentă la FRB 121102, dar în ambele cazuri, semnalul prezintă caracterisitici de origine spre un loc excepţional — ceva ce are sens, luând în considerare natura extraordinară a semnalelor.
Observațiile suplimentare, vor oferi, sperăm, indicii suplimentare — şi aceasta ar trebui să o facă CIME, care ar putea detecta zeci de semnale pe zi la capacitatea sa maximă.
Dar, din câte a relevat la moment, el şi aşa este fascinant.
„Noi acum ştim că sursele pot produce unde radio cu frecvenţă joasă şi aceste unde pot scăpa din mediul lor şi că ele nu sunt aşa de împrăștiate pentru a fi detectate în momentul când ating Pământul”, a spus astrofizicianul Tom Landecker (en), de la Consiliul Naţional de Cercetări din Canada.
„Aceasta ne spune câte ceva despre medii şi surse. Noi nu am rezolvat problema, dar mai avem câteva piese în puzzle”.
Cercetarea echipei a fost publicată în două articole din Nature. Ele pot fi găsite aici şi aici.
Lasă un răspuns