În această descoperire majoră, astronomii au observat o pereche de găuri negre supermasive care se orbitează una pe alta.
Descoperirea este rezultatul a mai mult de două decenii de lucru şi a unei performanţe incredibile, având în vedere măsurătorile exacte necesare.
Studierea naturii acestor interacțiuni ne va oferi o mai bună înţelegere a modului în care galaxiile au evoluat.
“O perioadă îndelungată de timp, noi am privit în spaţiu pentru a încerca să găsim o pereche de găuri negre supermasive ce se învârt una în jurul alteia ca rezultat al fuziunii a două galaxii”, a spus Greg Taylor, unul dintre cercetători de la Universitatea din New Mexico (UNM).
Vedeţi şi: Gaura neagră a fost pentru prima dată vizualizată de Telescopul Event Horizont
“Chiar dacă noi am presupus că acest lucru ar trebui să aibă loc, nimeni nu a văzut aceasta până acum”.
Echipa a observat o pereche de găuri negre într-o galaxie, numită 0402+379, aproximativ la 750 de milioane de ani lumină de Pământ.
Potrivit lui Katherine Bansal, autorul principal al lucrării, de asemenea de la UNM, masa combinată a acestor două găuri negre supermasive este de aproximativ 15 miliarde de ori mai mare decât cea a soarelui nostru şi au o perioadă orbitală de aproximativ 24 000 de ani.
Aceasta înseamnă că, deşi echipa a urmărit aceste găuri negre timp de un deceniu, ei nu au reuşit să detecteze nici cea mai mică curbare de orbită.
Vedeţi şi: 10 lucruri care trebuie să le ştiţi despre găurile negre
“Imaginaţi-vă aceasta ca un melc descoperit recent pe o planetă similară cu Pământul orbitând Proxima Centauri – la 4243 ani lumină depărtare – deplasându-se cu un centimetru pe secundă, acesta este impulsul unghiular pe care îl rezolvăm aici”, explică Roger W. Romani (en), unul dintre cercetătorii de la Universitatea Stanford.
Găurile negre sunt dificil de studiat, deoarece ele nu pot fi observate direct, ci pot fi numai detectate datorită efectului lor asupra materiei din apropiere.
Deci, pentru a găsi orbita acestor două gouă găuri negre, echipa UNM a folosit Very Long Baseline Array (en) (VLBA) care este compus din 10 telescoape radio.
Prin măsurarea frecvenţelor diferite ale semnalelor radio emise de găurile negre, echipa a fost în stare să traseze traiectoria lor.
“Când Dr. Taylor mi-a dat aceste date, eram abea la începutul studiului cum să-mi imaginez şi să înţeleg aceasta”, a spus Bansal (en).
“Şi, deodată ce am aflat că sunt date din anul 2003, noi le-am schiţat şi am determinat că ele se învârt una în jurul alteia. Aceasta este captivant”.
Realizarea tehnică a aceste descoperiri este un triumf şi aceasta ne va îmbunătăţi considerabil înţelegerea acestor obiecte enigmatice.
Încă de la apariţia teoriei generale a relativităţii a lui Einstein, astronomii au fost fascinaţi de găurile negre supermasive.
Recent, au fost descoperiri noi despre găurile negre, dar mai sunt încă multe ce nu ştim despre ele.
Continuarea observărrii orbitei şi interacţiunei a acestor găuri negre, ne va dezvălui mai multe despre locul de unde a venit galaxia noastră, încotro se poate îndrepta pe viitor şi rolul pe care îl joacă găurile negre în acest proces.
În prezent, galaxia Andromeda, care conţine o gaură neagră supermasivă, s-a prognozat că se va ciocni cu galaxia noastră Calea Lactee – făcând evenimentul urmărit de echipa UNM un potenţial viitor al galaxiei noastre pe câteva miliarde de ani.
“Găurile negre supermasive au o mare influenţă asupra stelelor din jurul lor, a creşterii şi evoluţiei galaxiei”, a spus Taylor (en).
“Deci, învăţând mai multe despre ele şi ceea ce se întâmplă atunci când ele se contopesc ar putea fi important pentru înţelegerea noastră a universului”.
Echipa UNM va reveni la aceste găuri negre peste câţiva ani pentru a confirma observaţiile şi a îmbunătăţi proiecţiile în jurul orbitelor şi traiectoriilor.
Deocamdată, noi ne putem bucura de faptul că ei în final au oferit pentru prima dată o observaţie directă, şi fără îndoială, va inspira lumea ştiinţifică pentru a avansa în această direcţie.
Lucrarea a fost publicată în The Astrophysical Journal.
Lasă un răspuns