Rasa de porc Mangaliţa sau Mangalica, cum îi mai spune, este o specie rară de porc originară din Ungaria care este deţinătorul unei neobişnuite blane buclate care acoperă corpul său, asemănătoare cu cea de oaie. Lâna sa poate fi de culoare neagră, sau roşcată, dar cel mai frecvent este blondă. Unica rasă remarcată cu blană lungă este acum pe cale de dispariţie Lincolnshire Curly Coat. Mangaliţa este ultima rasă de porci existentă care poartă aşa blană creaţă neobişnuită, care a fost aproape pe cale de dispariţie prin anii ’90 a secolului trecut, ramăseseră mai puţin de 200 de porci.
Creşterea porcilor Mangaliţa a început în anul 1830 în Imperiul Austro – Ungar, după ce Arhiducele Joseph Anton Johann, al şaptelea fiu al împăraului Sfântului Imperiu Roman, Leopold al II – lea, a primit câţiva porci din Sumadija de la prinţul Serb, şi ia încrucişat cu alte câteva din Bakony, o regiune muntoasă din Ungaria, şi Salonta, oraş din România de la frontieră cu Ungaria. Rezultatul au şi fost porcii Mangaliţa care au căpătat o blană creaţă asemănătoare cu cea a oii şi o înclinaţie spre greutate mare. Iniţial porcul de această specie era predestinat doar pentru Familia Regala a Habsburgilor, dar din cauza gustului exclusiv, a devenit întratât de popular încât, până la sfârşitul secolului al 19-lea a fost rasa principală în Europa.
Mangaliţa nu necesită o grijă deosebită şi are o bună capacitate de îngrăşare. De fapt Mangaliţa este una din cele mai grase specii de porci în lume, cu un conţinut de grăsime de la 65% până la 70% din masa totală a corpului său. Carnea sa este considerată ca una din cea mai gustoasă carne de porc din lume. Carne porcului de Mangaliţa este roşiatică,marmorată cu fâşii albe de grăsime intramusculară, cu o cantitate ridicată de acizii graşi omega-3 şi antioxidanţi naturali. Aceasta se datorază dietei nautarale de nutreţ, grâu, porumb şi orz. Untura porcului Mangaliţa este uşoară şi se topeşte la o temperatură mai scăzută, decât untura de la alte specii de porc, deoarece conţine o cantitate de grăsimi nesaturate mai mare.
De la începutul secolului 19 până în 1950, Mangaliţa a fost cea mai populară rasă de porcine din Ungaria. Grăsimea sa, beconul şi salamul erau produse solicitate pe piaţa europeană. Untura deasemeni era folosită la gătitul bucatelor grase, în produţia de lumânări, săpun şi produse cosmetice, până la introducerea uleilor vegetale. Din grăsimea sa valoroasă erau produşi chiar şi lubrefianţi industriali şi explozibili.
Untura de porc a căzut în valoare la mijlocul secolului 20, când sa demonstrat că grăsimele saturate pot fi dăunătoare pentru sănătate. Numărul porcilor de această rasă rapid a scăzut când populare au devenit rasele care se cresc mai rapid, cu mai puţină grăsime şi mai multă carne. La sfârşitul anilor 1970 porci Mangaliţa în Austria puteau fi găsiţi doar în Parcurile Maţionale şi Grădinele Zoologice, şi mai puţin de 200 de scroafe reproductive rămăseseră în Ungaria.
Dar la mijlocul anilor ’80, a secolului 20, interesul pentru rasa Mangaliţa a crescut din nou şi în 1994, sa creat Asociaţia Ungara a Crescatorilor de porci Mangaliţa pentru a proteja această rasă. În următorii 20 de ani, tradiţionalile salamuri cu ardei dulce au devenit din nou disponibile pe pieţile din Ungaria. Astăzi sun mai mult de 8000 de scroafe reprodutive în Ungaria care produc 6000 de animale fiecare an. Ia încă mai ramâne o rasă specială şi limitată, dar deja în afara pericolului de a dispărea.
Sursă:Wikipedia; Amusingplanet
Lasă un răspuns