Premiul a fost acordat fizicienilor americani Rainer Weiss, Bary Barish şi Kip Thorne pentru munca lor în cadrul experimentului LIGO/Virgo, care a reuşit să detecteze valurile din țesătura spaţio-temporală.
Fizicienii au câștigat premiul Nobel în fizică pentru primele observații ale undelor gravitaționale, valuri în țesătura spaţio-temporală, anticipate de Albert Einstein acum un secol în urmă.
Toți aceşti trei oameni de știință au jucat un rol principal la Observatorul Undelor Gravitaţionale de Interferenţă Laser (Laser Interferometer Gravitational-Wave Observatory), sau Ligo, experiment, care în 2015 a reuşit pentru prima dată în istorie să observe undele gravitaţionale, declanșate de fuziunea violentă a două găuri negre, la un miliard de ani lumină distanţă.
Vedeţi şi: Undele gravitaţionale, Einstein posibil a avut iarăşi dreptate, se aşteaptă dezvăluirea probelor
În cele din urmă, detectările au confirmat predicția făcută de Einstein cu o sută de ani în urmă că în timpul evenimentelor cataclismice însăși țesătura spaţio-temporală se poate întinde şi comprima, trimițând vibraţii gravitaţionale asemănătoare cu valurile dintr-un lac.
Nemijlocita detectare a undelor gravitaționale, de asemenea, ne deschide o perspectivă a părţii „întunecate” a cosmosului, spre timpurile şi locurile de unde nici o lumină optică nu ajunge.
Acesta include cele câteva fracţiuni de secundă după Big Bang, acum 13,7 miliarde de ani în urmă, perioada în care oamenii de ştiinţă cred că undele gravitaţionale şi-au lăsat amprenta în cosmos ce poate fi percepută astăzi.
Vedeţi şi: Recent – Au fost detectate noi unde gravitaționale provenite de la coliziunea a două găuri negre
Vorbind la o conferință de presă după anunţul premiului, Weiss, un profesor de fizică de la Institutul de Tehnologie din Massachusetts, a declarat că detecţia din anul 2015 a fost punctul culminant al deceniilor de muncă, ce a implicat mai mult de 1000 de de oameni de ştiinţă.
Ideea că spaţiu-timpul este maleabil, a fost pentru prima dată prezisă în teoria generală a relativităţii a lui Einstein.
Dar, însuși Einstein nu era sigur, aceasta ar putea fi pur şi simplu o iluzie matematică şi a concluzionat că, în orice caz semnalul va fi atât de mic încât nu ar juca nici un rol în știință.
Atunci aceasta a fost un aventurism semnificativ cu cariera, când la mijlocul anilor 1970 Weiss şi Thorne au început calea lor lungă de decenii în detectarea undelor gravitaţionale, care credeau ei, poate revoluţiona înțelegerea noastră a universului.
Weiss a proiectat un detector, numit interferometru bazat pe laser, care credea el, este capabil să măsoare semnale foarte mici.
Teoreticianul Thorne, a început să facă predicții esențiale privitor la faptul cum ar fi putut să arate semnalele undelor gravitaţionale provenite de la ciocnirea a două găuri negre.
Vedeţi şi: 10 lucruri care trebuie să le ştiţi despre găurile negre
Independent de ei, fizicianul Ronald Drever, a început, de asemenea, să construiască detectori prototip în Glasgow şi după ce sa mutat la Caltech, el, Weiss şi Thorne au format un trio care a pus baza formării Ligo.
Drever a murit în luna martie din cauza că suferea de demenţă şi în timp ce premiul Nobel nu este acordat, în mod normal, post-mortem, el este recunoscut pe scară largă că a avut o contribuție decisivă.
Barry Barish, fost fizician al particulelor de la Institutul de Tehnologie din California (acum profesor emerit) a venit la proiect la o etapă mult mai târzie, dar adesea se crede că meritul apariției Ligo i-se datorează lui.
Când el a preluat funcția de director în 1994, proiectul risca să fie închis. Barish a schimbat starea de lucruri şi la văzut în final construit.
Detectoarele gemene ale lui Ligo, două perechi de ţevi perpendiculare lungi de 4km, una în Hanford, statul Washington, cealaltă în Livingston, Louisiana, sunt atât de sensibile, încât pot detecta o distorsiune a unei miimi din diametrul unui nucleu atomic pe o lungimea de 4 km a fasciculului laser.
Weiss a reamintit că, atunci când a fost în cele din urmă efectuată detecția, răspunsul său inițial a fost neîncrezător.
„Ne-a luat mult timp, aproape două luni, pentru a ne convinge că am văzut ceva din exterior care cu adevărat este o undă gravitațională”.
Fenomenul detectat a fost coliziunea a două găuri negre uriaşe, una cu o masă de 35 de ori mai mare ca cea a soarelui, cealaltă puțin mai mică, la o distanţă de 1,3 miliarde de ani lumină.
La începutul „ciripitului” de 20 de milisecunde în semnal, cele două obiecte s-au dovedit a se roti unul în jurul altuia de 30 de ori pe secundă.
În cele din urmă, viteza a accelerat până la 250 de ori pe secundă, până la întâlnirea lor într-o coliziune violentă.
De atunci, au mai fost trei ciocniri ale găurilor negre şi se zvoneşte că consorțiul ar fi observat şi coliziunea unei perechi de stele neutronice.
Pe viitor, oamenii de ştiinţă speră să detecteze supernove, pulsari şi măruntaie de stele în timp ce se prăbuşesc în găurile negre.
O reţea de observatoare de unde gravitaţionale ne-ar permite să privim înapoi la însăşi începutul timpului.
Fizicienii din întreaga lume recunosc că detectarea undelor gravitaţionale, este o nouă etapă în înţelegerea faptului cum funcţionează universul nostru.
Detectarea undelor gravitaţionale este într-adevăr un adevărat triumf al fizicii experimentale.
Lasă un răspuns