La doar peste 300 de ani-lumină se află o stea ce seamănă foarte mult cu o versiune foarte tânără a soarelui nostru, cu mai multe exoplanete rotindu-se în jurul ei.
Deja, doar acest fapt este o descoperire interesantă în sine însuşi.
Dar ceea ce face sistemul să fie cu adevărat orbitor, e faptul că el tocmai a devenit primul ce a fost direct reprezentat, cu tot cu planete.
Vedeţi şi: Astronomii au descoperit o “oglindire” a planetei noastre şi a soarelui
În noaptea de 16 februarie 2020, folosind telescopul Very Large Telescope din Chile, astronomii au fost în stare să obțină observații directe a două exoplanete enorme aflate pe orbite extrem de mari în jurul stelei numite TYC 8998-760-1.
Vizualizarea directă a exoplanetelor este dificilă, dacă nu mai mult decât atât.
Ele sunt foarte vagi în comparație cu stelele lor gazdă şi sunt foarte departe de noi.
Majoritatea exoplanetelor confirmate până în prezent au fost detectate doar prin mijloace indirecte — cum ar fi slabele diminuări periodice ale luminii stelei, în timp ce o planetă trece prin faţa ei sau o ușoarele devieri a poziţiei stelei sub influenţa gravitației exoplanetei.
Vedeţi şi: NASA a anunţat descoperirea a mai mult de 1200 de exoplanete noi
Deoarece acestea sunt mai uşor de detectat când planeta este foarte mare şi foarte aproape de stea, majoritatea exoplanetelor confirmate sunt mari şi pe orbite mici.
Dar exoplanetele ce se rotesc pe orbite la distanţe mici sunt dificil de vizualizat direct, deoarece ele au tendința de a fi extrem de eclipsate de stelele gazdă; iar planetele pe orbite mai îndepărtate, în sistemele mai vechi, sunt prea reci pentru a fi detectate în infraroșu.
Până în prezent, doar câteva zeci de exoplanete au fost direct reprezentate şi doar două alte două sisteme multi-planetare — ambele în jurul unor stele foarte diferite de soare.
Însă, anul trecut, folosind vizualizarea directă (en), o echipă de astronomi, condusă de Alexander Bohn de la Universitatea Leiden din Olanda, a dat peste o planetă neobişnuită ce se rotea în jurul TYC 8998-760-1 (en).
Ea s-a dovedit a fi un gigant gazos aproximativ 14 ori mai mare decât Jupiter, ce se rotea în jurul stelei la aproximativ 160 de unități astronomice.
Pentru comparație, Pluton se roteşte în jurul soarelui la o distanţă medie de 39 de unităţi astronomice.
Aşa dar, Bohn şi colegii săi au decis să arunce o privire mai atentă, folosind instrumentul SPHERE de reprezentare a exoplanetelor al Very Large Telescope.
Ei au efectuat mai multe observații în ultimul an şi le-au combinat cu cele ce datează cu anul 2017.
Când toate datele au fost îmbinate, ei au avut o surpriză.
O clară şi luminoasă exoplanetă pe care așteptau să o vadă, TYC 8998-760-1 b.
Dar, la o distanţă mult mai mare, de 320 unități astronomice, astronomii au găsit un alt punct luminos.
O analiză atentă şi compararea imaginilor realizate în diferite momente, au relevat că aceasta nu era o stea sau o eroare, ce o a doua exoplanetă, mai mică, care are o masă de aproximativ şase ori mai mare ca cea a lui Jupiter.
Ea a fost numită TYC 8998-760-1 c.
„Echipa noastră a reuşit acum să realizeze prima imagine a acestor doi companioni giganţi ce se se rotesc în jurul unui analog solar tânăr”, a declarat astronomul Maddalena Reggiani (en) de la KU Leuven din Belgia.
Astfel de imagini nu sunt doar realizări minunate ale științei şi tehnologiei, ele, de asemenea, ne pot ajuta să înțelegem mai bine sistemele planetare.
În primul rând, TYC 8998-760-1 este tânără, are doar 16,17 milioane de ani.
Studierea exoplanetelor ce învârt în jurul stelelor tinere asemănătoare Soarelui, ne poate oferi informații valoroase despre formarea sistemelor planetare ce seamănă cu al nostru propriu.
Distanţa orbitală stabilită de echipă, deja este destul de interesant, deoarece un model de formare a sistemului planetar prevede că planetele gigantice din start se formează la distanţă, înainte de a migra spre interior, mai aproape de steaua gazdă.
Pe de altă parte, imaginile directe ale exoplanetelor ne pot ajuta la căutarea locuibilităţii.
Imaginile spectroscopice detaliate — ce descompun spectrul luminii reflectat de o exoplanetă — pot dezvălui prezenţa unei atmosfere şi chiar compoziţia acestei atmosfere.
Vedeţi şi: Telescoapele NASA au dezvăluit atmosfera unei exoplanete hibrid ciudate
Fotometria sau studierea compoziţiei variabilităţii exoplanetelor, poate dezvălui informaţii despre abundenţa şi acoperirea cu nori.
Noi încă nu suntem la acest stadiu, dar instrumentele viitoare, cum ar fi Telescopul Spaţial James Webb şi Telescopul Extrem de Mare, bazat pe terenul Observatorului European, ar trebui să fie suficient de sensibile pentru a începe să facă astfel de detectări.
Şi ele ar putea chiar să găsească planete mai mici şi mai apropiate în acest sistem, pe care SPHERE ar fi putut să le omită.
„Posibilitatea ca instrumentele viitoare, precum cele disponibile pe Telescopul Extrem de Mare, vor fi capabile să poată detecta şi planete cu masă mai mică în jurul acestei stele, marchează o etapă importantă în înţelegerea sistemelor cu mai multe planete, cu implicaţii potenţiale pentru istoria propriului nostru sistem solar”, a spus Bohn (en).
Cercetarea a fost publicată în The Astrophysical Journal Letters.
Lasă un răspuns