Primul hibrid belugă – narval a fost găsit în Arctica

Treizeci de ani în urmă, un bărbat inuit din vestul Groenlandei, ce subzistă pe vânătoarea de balene, a împușcat un trio ciudat de cetacee cu înotătoarele frontale ca la belugi (delfini albi) şi cozile ca la narvali.

El a fost atât de consternat de creaturile ciudate, încât a salvat unul din cranii, atârnându-l afară pe baraca sa.

Câțiva ani mai târziu, un om de ştiinţă a observat craniul şi în cele din urmă la adus la Muzeul de Istorie Naturală din Danemarca.

Era un specimen ciudat: cu un craniu mai mare decât cel al unei belugi sau a unui narval, dar cu dinți ce aveau trăsături mixte de la ambii.

Vânătorul a dat un interviu prin intermediul unui traducător, descriind corpurile gri uniforme ale animalelor şi dinții ciudați, vizibili chiar din barca sa.

Cercetătorii credeau că balena ar fi putut fi descendenţa unei belugi şi a unui narval, dar nu au putut dovedi acest lucru.

Acum, ei pot. Într-o nouă lucrare publicată pe 20 iunie în revista Scientific Reports, cercetătorii au confirmat că craniul într-adevăr aparține singurului specimen cunoscut de hibrid beluga-narval.

Vedeţi şi: Oamenii de ştiinţă au creat primul hibrid oaie-om

„Noi avem doar acest specimen”, a spus liderul studiului Eline Lorenzen (en), curatorul mamiferelor din muzeu.

„Nimeni nu a auzit despre asta mai înainte sau de atunci”.

O balenă intermediar

Craniul de beluval (sau poate de narluga?) este frapant.

Îi lipsește cornul (de fapt, dintele) tipic unui narval de sex masculin şi, spre deosebire de ei, el are dinți pe maxilarul inferior.

Aceşti dinţi seamănă cu dinţii belugii, cu excepția faptului că ies în afară, ca nişte lopățele.

Dinţii belugii cresc într-o formă perfect verticală.

Doar în baza anatomiei, cercetătorilor le-a fost imposibil să demonstreze că craniul a provenit într-adevăr de la un hibrid, a spus Lorenzen.

Dar ea este un expert în recuperarea ADN-ului vechi din os, aşa că ea şi colegii ei au decis să încerce o abordare genetică a întrebării.

Ei au forat în dinţii creaturii şi au ridicat o probă — una rea, degradată, a spus Lorenzen pentru Live Science, dar în de ajuns pentru a fi secvențială.

Rezultatele erau clare: animalul a fost un mascul, cu un amestec genetic de beluga şi narval de aproape 50/50.

Acest lucru a indicat că a fost un hibrid de prima generație.

Pentru a afla de ce specii au fost părinţii, cercetătorii au analizat ADN-ul mitocondrial al animalelor.

Vedeţi şi: Fata preistorică a avut părinți aparținând diferitor specii umane

ADN-ul mitocondrial se află în „uzinele energetice” a celulelor animale şi este transmis numai de-a lungul liniei materne.

ADN-ul mitocondrial al hibridului a fost în întregime de narval, dezvăluind că această balenă a fost descendenţa unei mame narval şi a unui tată belugă.

Apoi cercetătorii au extras carbonul şi azotul din colagenul craniului.

Cercetătorii au analizat varietățile moleculare, numite izotopi, de carbon şi azot, care sunt încorporați în organism din dieta animalelor.

Izotopii au dezvăluit un model foarte diferit de cel observat la beluge, ce vânează până la aproximativ 500 de metri adâncime, sau narvali, ce se scufundă la o adâncime mai mare de 800 metri.

„Noi doar putem spune că această semnătură de carbon este destul de asemănătoare cu cea a morselor şi a focilor cu barbă, care ambele se hrănesc la fundul mării”, a spus Lorenz (en).

Dinţii ciudaţi ai hibrizilor ar fi putut să-i determine să folosească diferite strategii de vânătoare decât părinții săi, a spus Lorenz.

Totuși, este imposibil de determinat, dacă hibridul ar fi putut să lase urmași.

A fost un adult când a murit, iar despre ceilalți doi posibili hibrizi care-l însoțeau când vânătorul i-a împușcat, se știe prea puțin.

Unul s-ar fi scufundat după ce a fost împușcat, potrivit vânătorului inuit.

Celălalt a fost prins şi adus, dar craniul său a fost lăsat lângă țărm şi, în cele din urmă, luat de valuri.

Hibrizi ascunşi?

Este imposibil să spunem dacă trio-ul împușcat la mijlocul anilor 1980 sunt singurii hibrizi, a spus Lorenzen (en).

Probabil, hibridizarea nu este foarte frecventă, a spus ea.

Nici un cercetător al balenelor nu a mai văzut vreodată un astfel de hibrid.

Şi datele genetice de la narvali şi belugi sugerează că cele două specii s-au despărțit cu 5 milioane de ani în urmă şi nu s-au hibridizat într-un număr mare notabil timp de cel puțin 1,25 milioane de ani.

Cu toate acestea, ar fi ciudat dacă muzeul danez ar fi intrat în posesia doar a unui specimen hibrid, spune Lorenzen.

„Posibil cineva va auzi ulterior despre vreun alt studiu şi noi vom afla despre mai mulţi hibrizi, de care nu am avut idee”, a spus ea (en).