Noua descoperire ar putea servi drept bază pentru examinarea probabilității apariției vieții undeva în alt colţ al sistemului nostru solar.
Folosind o nouă tehnică de analiză, oamenii de ştiinţă consideră că au găsit o proteină extraterestră, ascunsă într-un meteorit ce a căzut pe Pământ acum 30 de ani.
Vedeţi şi: 7 locuri din sistemul nostru solar unde se presupune că ar putea exista viaţă extraterestră
Dacă rezultatele lor vor putea fi replicate, aceasta va fi prima proteină vreodată identificată ce nu provine de aici de pe Pământ.
“Această lucrare prezintă prima proteină descoperită într-un meteorit”, au scris cercetătorii în studiul lor preliminar încărcat pe serverul arXiv (en).
Lucrarea lor rămâne încă a fi revizuită, dar implicațiile acestei descoperiri sunt demne de remarcat.
De-a lungul ultimilor ani, meteoriții din largul sistemului solar ne-au oferit câteva blocuri de viaţă aşa cum le ştim noi.
Cianura (en), ce ar putea juca un rol în construcția moleculelor necesare pentru viaţă; riboza, un tip de zahăr ce se găsește în ARN; şi aminoacizii, compușii organici ce se combină pentru a forma proteine.
Vedeţi şi: A fost creat primul organism viu din lume cu ADN-ul complet reproiectat
Cercetătorii au revizuit acum meteoriții ce au fost căpătați ultimii.
Echipa condusă de fizicianul Malcolm McGeoch, al furnizorului de surse raze X superconductor PLEX Corporation, s-a concentrat pentru a găsi ceva mai mult.
Folosind spectrometria de masă “de ultimă generaţie” (en), ei au descoperit ceea ce cred că ar fi proteine, într-un meteorit numit Acfer 086 (en), găsit în Algeria în anul 1990.
Deşi nu este o dovadă a unor viețuitoare extraterestre, această descoperire a proteinei se adaugă la celelalte blocuri de viaţă găsite într-o rocă spaţială.
Vedeţi şi: Vedeţi cum o supernovă masivă a emis blocurile necesare pentru apariția vieții
Există multe procese ce pot produce proteine, dar viaţa, aşa cum o ştim noi, nu poate exista fără ele.
“În linii generale, ei iau un meteor ce a fost păstrat de un muzeu şi a fost analizat anterior.
Şi modifică tehnicile pe care le folosesc pentru a putea detecta aminoacizii în interiorul acestui meteorit, dar la o proporție mai mare a semnalului”, a declarat astronomul şi chimistul (en) ce nu a fost implicat în studiu, Chenoa Tremblay, de la CSIRO Astronomy & Space Science din Australia.
Echipa nu doar a găsit un semnal de aminoacid glicină mai puternic decât ca la analiza anterioară (en), dar au mai descoperit că el se leagă cu alte elemente, cum ar fi fierul şi litiul.
Vedeţi şi: Astronomii cred că au găsit evenimentul cosmic ce a dat sistemului nostru solar aurul şi platina
Când ei au efectuat modelarea pentru a vedea ce se întâmplă, au descoperit că glicina nu era izolată; ea făcea parte dintr-o proteină.
Cercetătorii numesc această proteină nou descoperită, hemolithin.
În timp ce himolithina este similară după structură cu proteinele terestre, raportul său de deuteriu şi hidrogen nu se potrivește cu nimic pe Pământ.
Cu toate acestea, este în concordanţă cu cometele aflate mult timp în spaţiu.
Acest lucru sugerează, susțin cercetătorii, că structura pe care au identificat-o ca proteină este de origine extraterestră şi posibil formată în discul protosolar, în urmă cu peste 4,6 miliarde de ani.
Dar ei, de asemenea, notează, că există posibilitatea ca ceea ce au găsit ar putea să nu fie proteină.
Deşi echipa consideră că aceasta este cea mai probabilă explicație, există şi posibilitatea că ei, de fapt, au găsit un polimer – o clasă largă de molecule, printre care proteinele sunt doar una din ele.
Aşa că deocamdată e prea devreme să ne lăsăm convinși.
Dar, în general, Tremblay este impresionat de lucrare.
“Eu cred că aceasta este cu adevărat interesant”, a spus ea.
“Cred că descoperirea are multe implicații cu adevărat interesante şi o mulţime de argumente convingătoare.
Şi cred că este un mare pas înainte”.
Există câteva direcții pe care le poate lua cercetarea în continuare.
Alţi oameni de știință pot prelua spectrele şi pot utiliza software-ul de modelare pentru a încerca să le reproducă.
Acest lucru ar putea ajuta la determinarea faptului dacă privim la proteine sau alt polimer.
Tehnici similare ar putea fi acum utilizate şi în cazul altor meteoriți în care au fost găsiţi aminoacizi, pentru a vedea dacă se pot găsi structuri similare.
După cum explică Tremblay, studiile recente pe Staţia Spaţială Internaţională (en), au indicat că “proteinele ar trebui să fie mai uşor obţinute în spaţiu din cauza gravitației reduse”, şi oamenii de ştiinţă astronauți au reușit de fapt să producă molecule de proteine destul de mari, suficient de stabile pentru a fi readuse pe Pământ.
“Deci noi suntem destul de convinși că probabil există proteine în spațiu”, spune ea.
“Dar dacă noi putem într-adevăr începe căutarea de dovezi a existenţei lor şi a afla cum ar putea arăta unele structuri mai speciale şi cele obișnuite, cred că este cu adevărat interesant şi captivant”.
În prezent, cercetarea este disponibilă pe arXiv.
Lasă un răspuns