Suprafaţa planetei Marte, este renumită pentru ariditatea sa.
Întreaga planetă este un deșert de praf sterp — un pustiu de stânci, cu unele regiuni de gheață; dar fără nici un strop de apă găsit, confirmat oficial.
Dar, în 2018, oamenii de știință au făcut o descoperire bombă — ei au găsit dovezi ale unui rezervor subteran de apă lichidă colosal la polul sud marțian.
Vedeţi şi: Rezerve uriașe de apă au fost găsite pe toată planeta Marte
Acum, cu această descoperire, ei au făcut un pas important înainte.
Există nu doar unul, ci o întreagă rețea de mai multe lacuri sub calota polară sudică.
Şi aceasta înseamnă că primul rezervor nu a fost unul unic sau o ciudățenie a naturii marţiene.
„Existenţa unui singur lac subglaciar ar putea fi atribuită unor condiţii ad-hoc, cum ar fi prezenţa unui vulcan sub stratul de gheață sau altei condiții unice pentru locația specifică în care am găsit primul lac subglaciar”, a explicat geofizicianul Elena Pettinelli (en) de la Universitatea Roma Tre din Italia.
Ea a condus cercetarea alături de colegul său Sebastian Emanuel Lauro.
„Pe de altă parte, descoperirea unui întreg sistem de lacuri sugerează că procesul de formarea a acestora este relativ simplu şi posibil unul obișnuit”.
Primul lac subglaciar a fost anunţat cu puțin peste doi ani în urmă.
El a fost descoperit folosind instrumentul Mars Advanced Radar for Subsurface and Ionosphere Sounding (MARSIS) al sondei spațiale Mars Express aflat pe orbita planetei Marte.
Acesta folosește aceeași tehnică pe care noi o folosim pentru a găsi lacurile subglaciare din Antarctica — unde radio reflectate de la o suprafaţă a căror rezonanță este măsurată, în căutarea unor schimbări de semnal pentru a caracteriza topografia.
Vedeţi şi: Lacul de sub gheaţa din Antarctica ar putea ascunde viaţa
Aceste investigații de sondare radar au dezvăluit inițial un singur lac subglaciar la 1,5 kilometri sub calota polară sudică de gheaţă, măsurând 20 de kilometri în lungime.
„Unele tipuri de materiale reflectă semnalele radar mai bine decât altele, şi apa lichidă este unul dintre aceste ‘materiale'”, a declarat unul din cercetători (en), expert în ştiinţe planetare Graziella Caparelli, de la Universitatea din Queensland de Sud din Australia.
Vedeţi şi: 27 curiozităţi despre apă şi informaţii fascinante
„Prin urmare, atunci când semnalele care vin din subsol sunt mai puternice decât cele reflectate de suprafaţă, putem confirma că suntem în prezenţa apei lichide.
Radarele sunt utilizate pe Pământ (unde putem verifica direct rezultatele) în același scop, deci suntem siguri că tehnica este sigură”.
De atunci, echipa a efectuat mai multe investigații în privința unui set de date colectate timp de aproape un deceniu, începând din anul 2010 şi până în 2019.
Şi, într-o analiză nouă a acestor date, ei au găsit trei noi zone ce reflectă puternic.
Cu alte cuvinte, o rețea de lacuri subglaciare separate de regiuni de rocă uscată, ascunse sub polul sudic, nu departe de acel lac inițial.
„Într-un mediu subglaciar terestru, astfel de reflexiuni puternice sub gheaţă sunt asociate cu prezenţa apei bazale; , din câte știm, nu există alte mecanisme fizice ce pot genera o anomalie atât de puternică”, a spus Pettinelli (en).
Vedeţi şi: Au fost prezentate dovezi că pe Marte au existat râuri
„Foarte important e că, noi am obținut aceleași rezultate folosind metode de procesare mai avansate decât pentru lucrarea noastră din 2018, şi faptul că, după ce am efectuat un proces atât de riguros de analiză, noi am confirmat prezenţa acelui lac şi am găsit alte lacuri, ne face destul de încrezători în interpretarea noastră că lichidul este apă”.
Mai mult ca atât, dacă aceasta este într-adevăr apă lichidă, cel mai probabil ea este sărată.
Vedeţi şi: Robotul Curiosity a descoperit apă în stare lichidă pe Marte
Apă extrem de sărată.
Vedeți că, Marte este foarte rece şi, deşi interiorul este mai cald decât suprafaţa, temperaturile sunt încă suficient de joase pentru a îngheţa apa proaspătă.
În 2018, echipa a estimat că lacul care l-au găsit ar avea o temperatură de 205 Kelvin (- 68 de grade Celsius).
Dar sarea scade punctul de îngheţ al apei, şi o poate face destul de semnificativ.
După cum remarcă echipa în lucrarea lor, apa îmbibată cu săruri de calciu şi magneziu poate rămâne lichidă la temperaturi de până la 150 Kelvin, pentru perioade foarte lungi de timp.
Vedeţi şi: Pentru prima dată pe Marte a fost descoperit Bor
Şi Marte, după câte știm din explorarea suprafeței, este bogat în săruri de calciu şi magneziu, precum şi sodiu.
Deci, descoperirea unor subglaciare sărate suplimentare este foarte semnificativă.
Acest lucru înseamnă că ele se pot forma cu ușurință şi pot rămânea prezente în termeni de timp geologici — ce este o piesă importantă în puzzle-ul de lungă durată al istoriei apei şi climatului de pe Marte.
Şi are, de asemenea, implicații importante în căutarea microbilor de pe Marte.
„Aceste lacuri au existat probabil de-a lungul unei perioade mari din istoria lui Marte”, a spus omul de ştiinţe planetar Roberto Orosei (en), de la Institutul Naţional de Astrofizică din Italia şi investigator principal la MARSIS.
„Din acest motiv, ele încă ar mai putea păstra urme ale oricărei forme de viaţă ce ar fi putut evolua atunci când Marte avea o atmosferă densă, un climat mai blând şi era prezentă apa lichidă la suprafață, similar ca în cazul Pământului timpuriu”.
Este posibil, chiar, ca viaţa microbiană să înflorească în acele lacuri.
Vedeţi şi: Ce ar putea însemna descoperirea de apă sărată pe Marte pentru căutarea vieţii?
Noi știm că ea ar putea exista în unele dintre cele mai sărate, inospitaliere medii pe care Pământul le poate oferi, precum şi în rezervoarele subglaciare.
Desigur, noi suntem încă foarte departe de a face o astfel de detectare, iar studierea apei de pe Marte îndeaproape poate contraveni Tratatului privind spaţiul cosmic din 1967.
Dar, cel puţin merită să chibzuim despre aceasta.
Următorul pas pe care-l face echipa este să caute apă în altă parte pe Marte.
Nu este clar dacă rezervoarele subterane ar putea exista la latitudini mai mici, dar polul nord are o calotă de gheață proprie.
„Nu este exclus, ca lacurile bazale să existe sub calota de gheaţă polară nordică”, a spus Caparelli (en).
„Totuşi, analiza a câtorva date obţinute în acelaşi mod în care au fost dobândite cele ce ne-au permis să ‘vedem’ lacurile subglaciare polare de la sud abia a început”.
Aşadar, vom aştepta cu nerăbdare să vedem aceste rezultate atunci când echipa le va analiza.
Între timp, în ideal, Pettinelli ar dori să transmită nave spațiale pe suprafața planetei pentru efectuarea monitorizării seismice şi a măsura adâncimile acestor rezervoare.
„Tehnicile active de prospecțiune seismică, cum ar fi cele utilizate de obicei pe Pământ pentru a descoperi rezervoare de petrol şi au fost utilizate în Antarctica pentru a detecta fundurile lacurilor, ar fi cele mai bune.
Aceste tehnici ar putea elucida adâncimea apei şi geometria corpurilor de apă”, a spus ea pentru ScienceAlert.
Cu toate acestea, întrucât dispozitivele de aterizare pe Marte sunt dificile şi costisitoare, iar monitoarele seismice ar fi dificil de lansat, s-ar putea să așteptăm mult timp până la aceasta.
Cercetarea a fost publicată în Nature Astronomy.
Lasă un răspuns