Iată cum el funcționează şi de ce el este începutul iernii şi verii în acelaşi timp.

- Solstițiul din decembrie a avut loc sâmbăta 22 decembrie la ora 00:23, marcând prima zi de iarnă în emisfera nordică.
- Solstițiul este cunoscut ca solstițiu de iarnă în emisfera nordică şi solstițiul de vară în emisfera sudică, unde el marchează sosirea verii.
- Solstițiile marchează cele mai scurte şi cele mai lungi zile ale anului.
- Axa şi orbita înclinată a Pământului în jurul soarelui — nu rotația planetei — sunt forța motrice din spatele unui solstițiu.
Solstițiul din decembrie 2018 a avut loc sâmbăta la ora 00:23.
Pentru oamenii ce locuiesc în emisfera nordică a Pământului, aceasta a fost cea mai scurtă zi a anului.
De asemenea, el semnalează sosirea iernii şi un prim pas spre sezonul de primăvară, a cărui început este marcat de un echinocțiu.
Pentru cei din emisfera sudică, este exact opusul: Solstițiul marchează începutul verii, atunci când zilele au ajuns la maxima lor lungime şi luminozitate.
Aceasta înseamnă că, în emisfera sudică orele zilei vor începe să se micșoreze, iar lumina soarelui va slăbi de la echinocțiul din martie şi până la solstițiul din iunie.
Două lucruri importante conduc această trecere sezonieră foarte importantă: axa înclinată a Pământului şi orbita planetei în jurul soarelui.
Vedeţi şi: Polii magnetici ai Pământului probabil sunt pe cale să se răstoarne
Cum are loc solstițiul din decembrie
Pământul face un înconjor a soarelui la fiecare 365 de zile şi şase ore şi face o rotație în jurul axei sale odată pe zi.
Această înclinare este de circa 23, 45 de grade (la moment) şi expune diferite părți ale lumii la intesități diferite de lumină pe parcursul anului.
În același timp, rotația Pământului menține căldura soarelui uniform, similar ca în cazul un pui rotişor din piatră şi puţină apă.
Solstiţiul din decembrie în emisfera nordică, văzut de la sol, este momentul în care punctul cel mai înalt al soarelui pe cer, numit zenit, atinge punctul său minim sau jos aproape de orizont.
Privit din spaţiu, acesta are loc atunci când cele mai directe raze ale soarelui ating cel mai îndepărtat punct la sud, la o linie numită Tropicul Capricornului:

Dacă veţi sta la Tropicul Capricornului la miezul zilei în ziua solstițiului, soarele va lumina mai mult sau mai puțin deasupra capului (en).
De asemenea, umbra voastră va fi la minimul absolut.
(Literalmente, solstițiu însemnă „oprirea soarelui”, potrivit
TimeAndDate.com.)
Pe de altă parte, în emisfera sudică va fi cea mai lungă zi.
Aceasta devine cu atât mai extremă cu cât vă deplasați mai spre sud, deoarece aici există mai multă atmosferă pentru a refracta lumina soarelui pe măsură ce vă îndreptăți mai spre ecuator.
Dar acest moment nu durează mult, deoarece Pământul se rotește în jurul soarelui cu o viteză de aproximativ 107 000 kilometri pe oră.
Cum axa şi orbita Pământului crează anotimpurile
Orbita planetei noastre este eliptică, iar centrul ei de greutate este puțin deplasat de la soare.
Aceasta înseamnă că timpul, necesar pentru trecerea ciclică a anotimpurilor, nu este perfect divizat:

După cum arată graficul de mai sus, Pământul, după solstițiul din decembrie, necesită 89 de zile pentru a ajunge la echinocțiul din martie — atunci când razele cele mai directe ale soarelui se întorc înapoi la ecuator.
Încă 92 de zile şi 19 ore mai târziu, va fi solstițiul din iunie.
În acest moment, razele cele mai directe ale soarelui ajung la Tropicul Racului, începe vara pentru emisfera nordică şi începe iarna pentru cei mai la sud de ecuator.
Apoi, durează 93 de zile şi 14 ore pentru ca zenitul soarelui să se întoarcă la ecuator şi să dea startul echinocțiului din septembrie, urmat de încă 89 zile şi 19 ore pentru a finaliza ciclul întreg cu solstițiul din decembrie.
În timpul fiecăreia dintre aceste faze, anumite regiuni ale suprafeței Pământului primesc mai multă lumină solară, iar energia se stochează sau se elimină din sursele de apă, ducând la crearea temperaturilor sezoniere şi variațiilor meteorologice.
Cum arată anotimpurile din spaţiu
Unii sateliți zboară într-o orbită geosincronică, ceea ce înseamnă că ei se rotesc şi se deplasează în jurul Pământului suficient de repede pentru a plana deasupra unui punct al planetei.
Aceasta oferă o posibilitate bună pentru a fotografia Pământul pe parcursul anului şi a vedea cum se schimbă unghiul soarelui.
Centrul Spațial de Zbor Goddard al NASA a creat această animație de mai jos folosind imagini de satelit geo-sincronice luate deasupra Africii şi ea arată clar progresia sezonieră.
Lasă un răspuns