Nou studiu — Mai mult de jumătate din stelele din Calea Lactee asemănătoare cu soarele ar putea avea planete locuibile

Sunt o mulțime de lumi potențial asemănătoare Pământului.

Galaxia noastră, Calea Lactee, este plină de planete potențial asemănătoare Pământului, sugerează un nou studiu.

Cercetătorii au descoperit că, în medie, fiecare stea din Calea Lactee asemănătoare soarelui, potențial, deține de la 0,4 la 0,9 planete stâncoase în „zona sa locuibilă”, diapazonul distanțelor orbitale în care apa lichidă ar putea exista pe suprafața lumii.

Vedeţi şi: O planetă vagabondă de dimensiunea Pământului a fost descoperită în Calea Lactee

Aproximativ 7% din cele 200 de miliarde de stele ale Căii Lactee sunt „pitici G” ca soarele, deci aceasta presupune o mulțime de lumi similare cu Pământul.

„Asta este pentru prima dată când toate piesele sunt puse la un loc pentru a oferi un calcul sigur a numărului de planete potențial locuibile în galaxie”, a declarat într-un comunicat (en), co-autorul studiului, Jeff Coughlin, cercetător de exoplanete la SETI (Search for Extraterrestrial Intelligence) institut în Mountain View, California.

„Acesta este un termen cheie al ecuaţiei Drake (en), folosită pentru a estima numărul civilizațiilor comunicabile”, a spus Coughlin, ce conduce şi Oficiul Științific Kepler, ce se ocupă cu analiza datelor colectate de telescopul spațial Kepler de vânătoare după planete al NASA.

„Noi suntem cu un pas mai aproape pe lunga cale de a afla dacă suntem singurii din cosmos”.

Cernând prin date în căutarea lumilor potențial locuibile

În noul studiu, o echipă numeroasă condusă de Steve Bryson de la Centrul de Cercetare Ames al NASA din California a analizat observațiile lui Kepler, ce a funcționat din 2009 până în 2018.

Nava spațială a fost incredibil de prolifică, descoperind până în prezent peste 2800 de exoplanete (en) — aproape două treimi din toate lumile extraterestre cunoscute.

Vedeţi şi: Odihnească-se în pace: Telescopul Kepler s-a stins după ce a găsit mii de lumi noi

Iar contul lui Kepler continue să crească pe măsură ce cercetătorii mai cern prin imensul său set de date; mii de „candidați” Kepler așteaptă validarea prin analize şi observaţii suplimentare.

Bryson şi colegii săi au mai examinat datele navei spaţiale Gaya a Agenţiei Spaţiale Europene privitoare la proprietățile stelare, ce cartografiază exact un miliard de stele a Căii Lactee.

Echipa a folosit aceste date pentru a estima rata de apariție a planetelor telurice în zonele locuibile ale stelelor asemănătoare soarelui.

Oamenii de știință au definit „planete stâncoase” celea ce sunt de la 0,5 până la 1,5 ori mai mari decât Pământul şi stele asemănătoare soarelui cele ce au temperaturi de suprafață cuprinse între 4527 şi 6027 grade Celsius.

Majoritatea stelelor ce îndeplinesc acest criteriu, sunt pitici G şi „pitici K”, puţin mai mici şi aproximativ de două ori mai numeroase.

Vedeţi şi: NASA a descoperit 10 lumi noi, potenţial locuibile

Zona locuibilă (ZL) este oarecum un concept neconturat; se află sau nu planeta în ea, depinde de grosimea şi compoziția atmosferei sale, nivelul de activitate al stelei gazdă și aceștia sunt doar câțiva factori.

(De asemenea, merită menționate alte avertismente: zona locuibilă este adaptată vieţii dependente de apă asemănătoare cu cea de pe Pământ şi nu ia în vedere apa lichidă subterană, ce poate exista pe lumi foarte reci, aşa precum unele dintre lunile lui Jupiter şi Saturn).

Aşadar, Bryson şi echipa sa au calculat ratele de apariţie, atât pentru o zonă locuibilă „conservatoare”, cât şi pentru o zonă „optimistă” — de la 0,37 până la 0,60 planete per stea pentru primul caz şi de la 0,58 până la 0,88 pentru cazul cel din urmă.

Ambele aceste zone au mari incertitudini.

Dar, abundenţele implică că lumi potențial asemănătoare Pământului, totuşi, sunt în jurul nostru — inclusiv în nemijlocita vecinătate a propriului nostru sistem solar.

„Cu o încredere de 95%, noi estimăm că, în medie, cea mai apropiată planetă aflată în zona locuibilă din jurul piticilor G şi K, este la aproximativ 6 pc [parsec] distanță şi există aproximativ 4 planete stâncoase în zona locuibilă din jurul piticilor G şi K la 10 pc de soare”, au scris cercetătorii în noul studiu, ce a fost acceptat pentru publicare în The Astronomical Journal.

Voi puteţi gratuit citi un preprint a acesteia pe arXiv.org.

(Un parsec este aproximativ egal cu 3,26 ani-lumină).

Cum rămâne cu piticele roșii? Ar putea ele găzdui planete locuibile?

Noua cercetare nu a luat în considerare şi piticele roşii, cunoscute sub numele de pitici M, ce reprezintă aproximativ trei sferturi din populația stelară a Căii Lactee.

Vedeţi şi: Astronomii au descoperit o “oglindire” a planetei noastre şi a soarelui

Un studiu din 2013, bazat pe datele Kepler, a estimat că aproximativ 6% din sistemele stelare pitici roșii se pot lăuda cu o planetă asemănătoare Pământului în zona locuibilă.

Una din astfel de lumi este cea mai apropiată de sistemul nostru solar, la o distanță de doar 4,2 ani-lumină — Proxima b, ce se roteşte în jurul piticii roşii Proxima Centauri.

Vedeţi şi: Au fost găsite două planete potențial favorabile pentru viaţă, a unei stele din apropiere

Dar dar habitabilitatea planetelor din sistemele piticilor roşii este o chestiune de dezbatere.

Datorită faptului că aceste stele sunt atât de slabe, zonele lor locuibile se află foarte aproape, ceea ce înseamnă că planetele din această regiune sunt cel mai probabil mareic blocate, îndreptate întotdeauna cu aceeași faţă spre steaua lor gazdă, la fel ca Luna faţă de Pământ.

De asemenea, piticele roșii sunt mai active decât stelele asemănătoare soarelui, mai ales în tinerețe.

Deci, exploziile fierbinți intense pot îndepărta rapid atmosferele lumilor ce se rotesc în zona locuibilă a unei pitici roşii, spun oamenii de ştiinţă.