Stephen Hawking a ajuns pe primele pagini când a afirmat în ianuarie, că a găsit o posibilă soluţie pentru paradoxul informaţional al găurilor negre, sau cu alte cuvinte, el ar veni cu o potenţială explicaţie pentru modul în care găurile negre pot simultan elimina şi păstra informaţia.
De atunci, el a pus lucrarea sa pe situl de pre-imprimare arXiv.org (en), astfel încât restul comunitaţii fizicienilor să poată facă găuri în ea, iar acum, aproape şase luni mai târziu, cercetarea în cele din urmă a fost publicată într-un jurnal pentru revizuire (en) şi sugerează că am putea fi mai aproape ca niciodată pentru a rezolva această problemă.
Pentru a înţelege de ce acest lucru este atât de important şi ce este într-adevăr acest paradox informaţional al găurilor negre, noi trebuie să ne întoarcem acolo de unde totul s-a început.
Înţelegerea noastră iniţială a găurilor negre, potrivit Teoriei Relativităţi a lui Einstein, este că tot ceea ce străbate orizontul evenimentului, marginea unei găuri negre, este pierdut pentru totdeauna.
Vedeţi şi: O gaură neagră cinci-dimensională ar putea „zdrobi” relativitatea generală, spun fizicienii
Nici chiar lumina nu poate scăpa de ghearele ei, motivul din care şi sunt numite găuri negre (şi, de asemenea, motivul din care cauză este imposibil de a fi văzută).
Dar, apoi, în 1970, Hawking a propus că radiaţia, de fapt, poate scăpa dintr-o gaură neagră din cauza legilor mecanicii cuantice.
Simplu vorbind, el a sugerat că, atunci când gaura neagră înghite o jumătate dintr-o pereche particulă-antiparticulă, cealaltă particulă radiază în spaţiu, furând puţină energie din gaura neagră în timp ce o părăseşte.
Vedeţi şi: 10 lucruri care trebuie să le ştiţi despre găurile negre
Din cauza acestui fapt, în cele din urmă, găurile negre pot dispărea şi unica urmă rămasă ar fi radiaţia electromagnetică emisă de ele, care este cunoscută ca ‘radiaţie Hawking‘.
Problema este că, în conformitate cu cele mai bune calcule a lui Hawking, această radiaţie nu va conţine nici o informaţie utilă despre ceea ce a mâncat gaura neagră, informaţiile înghiţite vor fi pierdute pentru totdeauna.
Şi aceasta nu se leagă cu înţelegerea noastră a fizicii moderne, care afirmă că întotdeauna este posibilă inversarea timpului.
Cel puţin în teorie, procesele din Univers vor arăta similar în cazul în care acestea sunt difuzate înainte sau înapoi.
După cum explică Dennis Overbye în The New York Times(en):
„Universul, ca un supercomputer, ar trebui să fie capabil să ţină în evidenţă dacă o maşină a fost o camionetă verde iar cealaltă a fost un Porshe roşu, sau dacă unul a fost făcut din materie iar celălalt din antimaterie.
Aceste lucruri pot fi distruse, dar ‘informaţiile’, atribuite lor de fizica esenţială, ar trebui să existe pentru totdeauna”.
De aici şi paradoxul.
Şi aceasta de fapt este important nu doar pentru astrofizicieni, deoarece dacă în cazul în care aceste reguli a mecanicii cuantice nu sunt susţinute de găurile negre, atunci ce să mai spunem despre aplicaţia lor faţă de noi toţi?
Dar, Hawking crede că are în sfârşit o soluţie a problemei, găurile negre ar putea avea un halo de ‘păr moale’ care le înconjoară, capabil să stocheze informaţii.
Acest ‘păr’ nu este de fapt păr, aşa cum posibil aţi presupus, dar de fapt sunt excitaţii cuantice de energie slabă, care poartă modelul semnăturii a tot ceea ce a fost înghiţit de gaura neagră, mult timp după ce se evaporează.
„Acest model, la fel ca pixelii de pe iPhone sau şanţurile ondulate de pe un disc de vinil, conţine informaţii cu privire la ceea ce a trecut prin orizont şi a dispărut”, scrie Overbye (en).
Pentru a ajunge la această concluzie, Hawking a identificat două probleme care stau la baza ipotezei sale iniţiale, iată de ce el spune că calculele sale anterioare, care sugerează că informaţiile din interiorul unei găuri negre se pierd pentru totdeauna, au fost greşite.
Aceste două ipoteze afirmă că vidul în gravitaţia cuantică este unică şi că găurile negre nu au ‘păr’ cuantic.
Acesta este un pic complicat, dar ceea ce trebui să ştim este că Hawking a revizuit calculele sale şi este sigur că găurile negre au ‘păr moale’ aureolat în jurul lor.
Această ipoteze a fost acum revizuite şi publicate în Physical Review Letters (en) şi cercetătorii susţin că, în timp ce este încă mult de lucru, este un pas înainte spre rezolvarea paradoxului informaţiei.
„Este important de remarcat faptul că această lucrare nu rezolvă problema paradoxului informaţiei găurii negre”, scrie fizicianul Gary Horowitz de la Universitatea din California, Santa Barbara, într-un comentariu de însoţire (en).
„În primul rând analiza trebuie repetată pentru forţa de gravitaţie, decât doar pentru câmpurile electromagnetice.
Autorii desfăşoară în prezent această sarcină şi calculele lor preliminare indică faptul că acestă cercetare pur gravitaţională va fi similară”, a adăugat el (en).
„Mai important, părul moale, care ei l-au introdus, probabil nu este suficient pentru a căpăta toate informaţiile cu privire la ceea ce cade într-o gaură neagră”.
Criticismul lui constă în faptul că încă nu este clar dacă toate informaţiile înghiţite de o gaură neagră pot fi într-adevăr transferate în părul moale, dar nu numai semnătura energetică a tot ceea ce a fost pierdut.
Dar el recunoaşte: „Este cu siguranţă posibil că, urmând calea indicată de această lucrare, investigaţiile suplimentare vor descoperi mai mult păr de acest tip şi probabil în cele din urmă va duce la o rezolvare a problemei informaţiei găurii negre”.
Şi aceasta va fi cu siguranţă o zi cu litere roşii în fizică.
Pentru că vom fi la un pas mai aproape de înţelegerea uneia dintre cele mai mari enigme din Universul cunoscut, ciudăţeniile legate de găurile negre.
Ce înseamnă aceasta pentru restul din noi?
După cum a explicat Hawking într-o discuţie anul trecut: „[Găurile negre] nu sunt închisori eterne cum sa crezut odată.
În cazul în care consideraţi că sunteţi prinşi într-o gaură neagră, nu renunţaţi.
Există o cale de eşire.”
Şi, de asemenea, acolo ar putea fi doar o mică urmă a voastră alungită la exterior.
Lasă un răspuns