Stratul de ozon de deasupra Antarcticii s-a recuperat într-atât de mult, încât a oprit multe schimbări îngrijorătoare din atmosfera emisferei sudice.
Cei din voi care poate nu știu ce-i acela strat de ozon sau au uitat, reamintim, acesta, de fapt, este o zonă a atmosferei ce absoarbe cea mai mare parte a radiației ultraviolete ale soarelui, împiedicând-o să ajungă la suprafața Pământului.
Cu intenția de a proteja stratul de ozon şi de a-i permite să se restabilească, în anul 1987 a fost stabilit Protocolul Montreal.
Tratatul a fost conceput pentru a ajuta la protejarea stratului de ozon prin eliminarea treptată a producției substanțelor responsabile de deprecierea stratului de ozon (ODS).
Substanțele dăunătoare stratului de ozon, adesea se găseau în agenții frigorifici comerciali şi de uz casnic, solvenți industriali, propulsoare cu spray aerosol şi agenți de spumare, cum ar fi stingătoarele.
În anul 2000, au apărut dovezi că urmele acestor substanțe chimice în stratosferă au început să scadă, ajutând stratul de ozon să se repare.
Vedeţi şi: Cinci modalităţi cum substanţele chimice pot salva lumea de schimbările climaterice
Acum, un nou studiu sugerează că Protocolul de la Montreal ar putea fi responsabil pentru oprirea temporară sau chiar inversarea unor schimbări îngrijorătoare ale curenților de aer din jurul emisferei sudice.
Învârtindu-se deasupra polilor planetei noastre la o înălțime mare, acești curenți de aer rapizi sunt cunoscuți sub numele de vortex polar.
Înainte de sfârşitul secolului trecut, epuizarea ozonului a mânat vortexul mai la sud ca de obicei.
Vedeţi şi: Temperatura caldă anormală în Arctica este cauza marelui frig care s-a abătut asupra Europei (2018)
Acest lucru s-a încheiat cu schimbarea modelelor de precipitații şi potențial a curenților oceanici.
Apoi, după un deceniu de la semnarea protocolului, această migrație s-a oprit brusc.
A fost oare aceasta o coincidenţă?
Folosind o serie de modele şi simulări de calculator, cercetătorii au arătat acum că această pauză a mișcării nu se datorează doar schimbării naturale ale vânturilor.
Numai schimbările în stratul de ozon ar putea explica de ce destabilizarea vortexului s-a oprit brusc.
Cu alte cuvinte, migrația sudică a vortexului polar pare să se fi întrerupt sau chiar inversat, ca urmare a impactului Protocolului Montreal.
Vedeţi şi: Gheaţa antarctică se topeşte mai repede ca oricând, arată studiile
Şi de această dată, veștile într-adevăr sunt bune.
În Australia, de exemplu (en), modificările în vortexul polar au crescut riscul de secetă prin alungarea ploilor de la zona de coastă.
Dacă tendința se va inversa, ploile ar putea reveni.
„‘Benzile meteorologice’ ce ne aduc fronturile reci s-au îngustat spre polul sud, din care cauză sudul Australiei a cunoscut o scădere a precipitațiilor în ultimii zece ani”, spune Ian Rae (en), chimist organic de la Universitatea din Melbourne, ce nu a fost implicat în studiu.
„Dacă stratul de ozon se regenerează şi circulația se deplasează spre nord, aceasta este o veste bună pe două fronturi (calambur neintenționat)”.
Totuşi, probabil nu ar trebui să celebrăm prea mult.
Vedeţi şi: Oamenii de știință din întreaga lume declară starea de “Urgenţă Climatică”
În timp ce îmbunătățirile privind reducerea dependenţei noastre de ODS, fără îndoială, a permis stratului de ozon să se recupereze oarecum, nivelurile de carbon continuie să crească şi pun toate aceste progrese în pericol.
Anul trecut, gaura de ozon din Antarctica a atins cea mai mică maximă anuală înregistrată din 1982, dar problema rămâne a fi nerezolvată, iar acest record poate avea ceva de-a face cu temperaturile neobișnuit de blânde din acest strat al atmosferei.
Ba mai mult, în ultimii ani, s-a înregistrat o creștere a substanțelor chimice ce consumă ozon (en), provenite din regiunile industriale din China.
„Noi numim aceasta ‘pauză’, deoarece tendințele de circulație spre poli ar putea relua, rămâne uniforme sau inversa”, spune chimistul atmosferic (en), Antara Banerjee, de la Universitatea din Colorado Boulder.
„Aceasta rupe-sfoară dintre efectele opuse ale recuperării ozonului şi creșterii cantității gazelor cu efect de seră va determina tendințele viitoare”.
Protocolul de la Montreal este o dovadă că, dacă întreprindem măsuri globale şi imediate, putem ajuta la oprirea sau chiar inversarea unor daune declanșate de noi.
Cu toate acestea, chiar şi acum, creșterea constantă a emisiilor gazelor cu efect de seră, ne sugerează că doar o simplă acțiune ca aceasta, nu este suficientă.
Studiul a fost publicat în Nature.
Lasă un răspuns