Femeile sunt conştiente de faptul că se nasc cu un număr fix de ovule pentru întreaga viaţă, care inevitabil se vor sfârşi şi ele nu vor mai putea avea copii.
Ca urmare a presiunii ceasului biologic.
Dar, un nou studiu a descoperit o primă dovadă că ovarele femeilor ar putea fi capabile să crească ovule noi.
Dacă observaţiile se vor confirma, aceasta ar putea însemna că femeile după menopauză şi cele care au probleme cu fertilitatea, după toate, ar fi în stare să conceapă în mod natural.
Că să fie clar, aceasta este o dovadă foarte prematură, preluată dintr-un mic studiu care implică pacientele cu cancer, studiu care trebuie reiterat şi explorat în continuare, înainte de a putea spune cu siguranţă ce se întâmplă.
Vedeţi şi: Nanoparticulele de fier trezesc sistemului imunitar pentru a lupta cu tumorile
Dar, posibilitatea ca femeile adulte să fie capabile de a creşte ovule noi va răsturna înţelegerea actuală a biologiei reproductive, iar rezultatele pe care le-au primit oamenii de ştiinţă, fără îndoială, prezintă interes.
Iată ce ştim deocamdată: studiind un mic grup de paciente cu cancer, cercetătorii au constatat că femeile care au luat un medicament de chimioterapie numit ABVD (en), au avut o densitate a ovulelor mai mare decât femeile sănătoase de aceeaşi vârstă – sugerând că de fapt, medicamentul ar putea încuraja ovarele să crească noi ovule.
„Acest lucru a fost ceva remarcabil şi cu totul neaşteptat pentru noi. Ţesutul pare să formeze noi ovule”, a declarat în exclusivitate pentru The Guardian conducătoarea studiului, Evelyn Telfer, de la Universitatea din Edinburgh, Scoţia.
„Dogma ne spune că ovarul uman are un număr fix de ovule şi că ovule noi nu se vor mai forma pe tot parcursul vieţii”.
Vedeţi şi: 46 de curiozităţi despre corpul uman
Dar, ea a adăugat că suntem încă departe de a înţelege pe deplin ceea ce se întâmplă.
„Sunt foarte multe lucruri pe care nu le ştim despre ovar”, a spus ea.
„Trebuie să fim foarte prudenţi ce priveşte saltul spre a începe aplicaţiile clinice”.
Echipa a fost inspirată de a efectua studiul după ce a remarcat că medicamentul ABVD nu pare să cauzeze probleme de fertilitate la paciente, spre de deosebire de majoritatea celorlalte forme de chimioterapie.
Pentru a-şi da seama ce se întâmplă, ei s-au uitat la biopsiile (fragmente ale ţesutului analizate sub microscop) ovariene a 11 femei cu limfom Hodgkin (0 formă de cancer al sistemului limfatic) – la opt dintre ele li s-a dat ABVD, iar celelalte trei au primit o combinaţie mai puternică de medicamente, care se ştie că provoacă infertilitate.
Ei au comparat aceste probe cu biopsiile ovariene a altor 10 femei sănătoase.
În mod surprinzător, pacientele care au fost tratate cu ABVD au avut o densitate a ovulelor în ovarele lor de la două până la patru ori mai mare decât la femeile sănătoase.
Celor care li s-a administrat o combinaţie mai puternică de droguri au avut o densitate a ovulelor mult mai mică.
„Această creştere mare, nu este singurul lucru observat”, a spus Telfer (en).
Ovulele pacientelor tratate cu ABVD, de asemenea, par să fie „mai tinere (en)” , notând că ele mai degrabă seamănă cu ovulele fetelor din perioada prepubertară decât cu cele a a femeilor adulte.
Dezavantajul este că, ovulele pacientelor tratate cu ABVD nu se maturizează la fel de bine ca cele a femeilor sănătoase – totuşi, pacientele cu cancer care au primit ABVD nu au raportat probleme de fertilitate.
Acesta este un eşantion de dimensiuni mici, aşa că, este greu de făcut prea multe presupuneri despre ceea ce se întâmplă, fără un studiu aprofundat.
Dar, aspectul şi cantitatea ovulelor pacientelor tratate cu ABVD, ne sugerează despre faptul că ele sunt ovule nou crescute din celulele stem aflate în ţesutul ovarian, presupune Tefler.
În această ordine de idei, David Albertini de la Centrul de Reproducere Umană din New York, care nu a fost implicat în studiu, nu este atât de convins.
„Sincer cred că există prea multe moduri de a explica rezultatele, unul dintre care este că ovulele erau create”, a declarat el pentru The Guardian.
Unele dintre aceste alte explicaţii includ posibilitatea că ovulele suplimentare ar fi fost deja acolo şi au eşit la suprafaţă în timpul tratamentului. Ori, foliculele ovariene existente s-au împărţit în două.
Potrivit profesorului de obstetrică şi ginecologie de la Universitatea Southampton din Marea Britanie, Nick Macklon (en), care, de asemenea, nu a fost implicat în studiu, această lucrare „ridică mai multe întrebări decât răspunsuri”.
„Este destul de controversat… Acest [nou studiu] ar putea fi o dovadă că acesta ar putea fi posibil”, a spus el (en), dar adăugat că nu există nici o dovadă ce ar demonstra posibilitatea aplicării clinice a acestei lucrări.
Telfer şi echipa sa au prezentat cercetarea în luna iulie la conferinţa din Helsinki a Societăţii Europene de Reproducere Umană şi este în curs de revizuire pentru a publica rezultatele într-un jurnal.
Până nu vor fi finisate cercetările suplimentare, noi nu vom şti cu adevărat ce se întâmplă. Dar, este cu siguranţă tantalică aşteptarea dovezilor care ar putea schimba pentru totdeauna ceea ce ştim noi despre reproducţia feminină.
„Aceasta sugerează că ovarul în realitate este un organ mult mai complex şi versatil decât am învăţat sau ne-am aşteptat, cu o capacitate inerentă de reînnoire”, a declarat pentru The Guardian, Kenny Rodriguez-Wallberg de la Spitalul Universitar din Stockholm.
Lasă un răspuns