Studiul indică asupra faptului formării neuronilor de lungul întregii vieţi în hipocampul creierului uman, cu implicații asupra memoriei şi bolii
Dacă centrul de memorie al creierului uman poate creşte celule noi, aceasta ar putea ajuta oamenii să se restabilească după depresie şi tulburării de stres post-traumatic (TSPT), să întârzie apariția bolii Alzheimer, să aprofundeze înţelegerea noastră a epilepsiei şi să ne ofere o cunoaștere mai bună a memoriei şi învățării.
Vedeţi şi: Noul medicament creşte speranţele pentru inversarea pierderii memoriei la vârstă înaintată
În sens contrar, aceasta ar putea fi încă o caracteristică prin care oamenii se deosebesc de rozătoare şi păsări.
Timp de decenii, oamenii de știință au dezbătut faptul dacă producerea de noi neuroni — numită neurogeneză — este posibilă într-o zonă a creierului care este responsabilă pentru învățare, memorie şi reglarea dispoziției.
Vedeţi şi: 62 de curiozităţi despre creier şi mituri demascate care sunt încă răspândite
Un număr tot mai mare de cercetări sugerează că ar putea, dar apoi un studiu publicat în Nature a pus la îndoială acest lucru.
Acum, un nou studiu publicat recent într-o altă revistă a familiei Nature — Nature Medicine — răstoarnă balanţa înapoi spre “da”.
În lumina noului studiu, “eu aş spune că avem un caz copleșitor de neurogeneză pe perioada întreagă a vieţii omului”, a declarat într-un email (en), Jonas Frisén, un profesor de la Institutul Karolinska din Suedia.
Frisén, ce nu a fost implicat în noua cercetare, a scris în News & Views despre studiul din actuala ediție a Nature Medicine.
Nu toţi au rămas convinși.
Arturo Alvarez-Buylla, a fost autorul principal al lucrării de anul trecut din Nature, care a pus la îndoială existenţa neurogenezei.
Alvarez-Buylla, un profesor de chirurgie neurologică la Universitatea din California, San Francisco, afirmă că încă mai are îndoieli că hipocampul creierului crează neuroni noi după copilăria timpurie.
“Eu nu cred că acest studiu are toate răspunsurile”, spune el (en).
“Eu am studiat neurogeneza adultă toată viaţa mea. Eu aş dori să găsesc un loc [la oameni] unde aceasta se întâmplă convingător”.
Timp de decenii, unii cercetători, credeau că circuitele creierului primatelor — inclusiv a oamenilor — ar putea fi prea perturbate de creşterea numărului substanțial de noi neuroni.
Alvarez-Buylla, consideră că dezbaterea științifică privind existenţa neurogenezei ar trebui să continuie.
“Cunoștințele de bază sunt fundamentale. Cunoașterea faptul dacă neuronii se reînnoiesc sau nu, este o problemă de bază fundamentală”, spune el (en).
Noile tehnologii care pot localiza celulele creierului viu şi pot măsura activitatea individuală a celulelor, nici una din care nu a fost utilizată în studiul din Nature Medicine, poate în cele din urmă rezolva orice întrebări persistente.
Un număr de cercetători au apreciat studiul ca fiind unul profund şi meticulos realizat.
Este “un turneu tehnic de forţă” şi se preocupă de problemele ridicate de cercetarea de anul trecut, spune Michael Bonaguidi (en), profesor asistent la Şcoala de Medicină Keck a Universității din California de Sud.
Cercetătorii din Spania, au testat o varietate de metode de conservare a țesutului cerebral de la 58 de oameni recent decedaţi.
Ei au descoperit că diferite metode de conservare au condus la concluzii diferite privitor la faptul dacă creierul adult sau învârstă poate produce neuroni noi.
Ţesutul creierul necesită să fie conservat la câteva ore după moarte şi trebuie aplicate substanțele chimice specifice concrete, sau proteinele ce identifică celulele noi în curs de formare vor fi distruse, a spus Maria Lorens-Martin (en), autorul principal al lucrării.
Celorlalți cercetători le-a scăpat din vedere prezenţa acestor celule, deoarece țesutul creierului nu a fost conservat corespunzător, spune Llorens-Martin, un neurolog de la Universitatea Autonomă din Madrid, Spania.
Jenny Hsieh, profesor de Universitatea din Texas, San Antonio, care nu a fost implicat în studiul nou, a declarat că cercetarea oferă o lecție tuturor oamenilor de știință ce se bazează pe generozitatea donațiilor de creier.
“Atunci când noi inițiem să ne uităm la ceva uman postmortem, trebuie să fim foarte precauți în ceea ce privește aceste probleme tehnice”.
Llorens-Martin a spus că a început să colecteze şi să conserveze
cu atenție probe ale creierului în 2010 şi şi-a dat seama că multe encefale stocate în băncile de creier, nu erau conservate corespunzător pentru acest tip de cercetare.
În studiu lor, ea şi colegii ei au examinat creierul oamenilor ce au murit cu amintirile lor intacte şi a celor ce au murit la diferite stadii ale bolii Alzheimer.
Vedeţi şi: Creierul poate curăța plăcile Alzheimer în timpul somnului
Ea a descoperit că creierul persoanelor cu Alzheimer, a arătat foarte puține semne de noi neuroni în hipocamp sau, îndeobște, nici unul — cu cât erau mai puține semnale, cu atât ei erau la o etapă mai avansată a bolii.
Acest lucru sugerează că pierderea noilor neuronilor — în caz dacă va fi posibilă detectarea în creierul viu — ar putea fi un indicator timpuriu al debutului bolii Alzheimer, iar încurajarea unei noi creșteri neuronale ar putea întârzia sau preveni boala care afectează acum un număr impresiv de oameni.
Rusty Gage, preşedintele Institutului Salk pentru Studii Biologice, de asemenea, profesor şi neurolog aici, spune că a fost impresionat de atenția la detalii a cercetătorilor.
“Din punct de vedere metodologic, acesta stabilește pragul pentru cercetările viitoare”, spune Gage (en), care nu a fost implicat în noua cercetare, dar a fost autorul principal al unei lucrări din 1998, ce a găsit primele dovezi ale neurogenezei.
Gage spune că, această nouă cercetare rezolvă problemele ridicate de studiul lui Alvarez-Buylla.
“Din punctul meu de vedere, aceasta rezolvă acea mică neconcordanţă ce a avut loc “, spune el (en).
“Această lucrare într-o modalitate foarte frumoasă… evaluează sistematic toate problemele pe care noi toţi le credem foarte importante”.
Neurogeneza în hipocamp contează, spune Gage, deoarece observațiile pe animale arată că ea este esențială pentru distingerea modelelor, “permițând unui animal să facă deosebirea între două evenimente care sunt strâns legate unul de celălalt”.
La oameni, spune Gage, incapacitatea de a face distincția între două evenimente similare ar putea explica de ce pacienţii cu TSPT continuie să retrăiască aceleași experiențe, chiar dacă circumstanțele lor s-au schimbat.
De asemenea, multe deficienţe observate la primele etape ale declinului cognitiv, sunt similare cu cele observate la animalele a căror neurogeneză a fost oprită, spune el (en).
La animalele sănătoase, neurogeneza promovează rezistenţa în situaţii stresante, spune Gage.
Tulburările de dispoziție, inclusiv depresia, au fost, de asemenea, legate de neurogeneză.
Hsieh spune că cercetarea ei privind epilepsia, a descoperit că neuronii nou-născuţi devin greşit conectați, perturbând astfel circuitele creierului, provocând convulsivii şi potenţial pierderi de memorie.
La rozătoarele cu epilepsie, în cazul când cercetătorii împiedică creșterea anormală a neuronilor noi, sunt preîntâmpinate convulsiile, spune Hsieh, oferindu-i speranța că ceva asemănător ar putea într-o zi ajuta pacienții umani.
Epilepsia creşte riscul unora de a suferi de Alzheimer, precum şi, de depresie şi anxietate, spune ea.
“Deci, totul este cumva conectat. Noi credem că noii neuroni joacă un rol vital conectând toate aceste piese”, spune Hsieh.
La şoareci şi şobolani, cercetătorii pot stimula creșterea neuronilor noi prin a impune rozătoarele să facă mai multe exerciţii sau prin oferirea de medii care sunt cognitiv sau social stimulative, spune Llorens-Martin.
Vedeţi şi: Ce tip de exerciţii sunt cele mai bune pentru creier?
“Aceasta nu poate fi efectiv la etapele avansate ale bolii Alzheimer.
Dar dacă am putea acționa la etapele timpurii, în care mobilitatea nu a fost încă compromisă, “cine știe, poate noi am putea încetini sau preveni o parte din pierderea plasticității [în creier]”, afirmă ea.
Lasă un răspuns