S-ar putea să credeţi că coardele vocale ca ţesuturi cultivate în laborator nu constituie o prioritate, dar cu un număr atât de mare de oameni care suferă de defecte ale vocii, este clar că este nevoie de soluţii. Din fericire oamenii de ştiinţă tocmai au reşit un ţesut funcţional bioingineric de coardă vocalăîntr-un vas.
Nu numai produc sunet după ce sunt transplantate în casetele vocale ale animalelor, dar, de asemenea sa evitat respingerea lor, după ce au fost introduse la un şoarece modificat pentru a avea un sistem imunitar uman asemănător.
Aceasta măreşte probabilitatea tentantă ca în viitor, oamenii de ştiinţă ar putea realiza asemenea performanţe şi la oamenii care au pierdut acest ţesut din motive cum ar fi leziuni sau boli. Studiul a fost publicat în Science Translational Medicine.
Răguşite, piţigăiate sau slabe, vocile noastre provin de la corzile vocale, două fire de ţesut specializat în laringe acoperit cu un strat delicat de mucoasă. Ele produc sunet vibrând rapid, sute de ori pe secundă, când expulzăm aerul.
Ca multe părţi ale corpului corzile vocale nu se repară bine după accidentare şi în loc să se formeze un ţesut cicatricial dur, este afectată capacitatea de a genera un sunet.
În timp ce unele persoane afectate de un astfel de prejudiciu li se poate administra injecţii cum ar fi cele cu colagen, proteină rezistentă care ajută la menţinerea ţesuturilor noastre împreună, această metodă este ineficientă pentru acei cărora le lipsesc porţiuni mari a corzilor lor vocale, de exemplu după o intervenţie chirurgicală de cancer.
Cu tot mai multe ţesături cultivate în laborator pentru transplant, oamenii de ştiinţă au văzut acest lucru ca o posibilă oportunitate pentru a ajuta astfel de pacienţi, dar obţinerea unei arhitecturii corecte, flexibile şi pe lângă asta şi dure, niciodată nu a fost uşor.
Totuşi, oamenii de ştiinţă ne dovedesc că este posibil. Echipa de la Universitatea din Wisconsin-Madison a început prin luarea de celule din mucoasa corzilor vocale de la un cadavru şi de la pacienţi care au avut laringele îndepărtate pe cale chirurgicală.
După cultivarea lor în laborator, oamenii de ştiinţă le-au însămânţat pe o schelă 3D realizată din colagen pentru a ghida creşterea lor.
Aproximativ două săptămâni mai târziu, celulele s-au organizat în straturi de ţesut conjunctiv suprapus cu celule epiteliate delicate care emit arhitectura corpului uman.
Cercetătorii apoi le-au inserat în laringinele extirpate de la cadavre de câini şi au demonstrat că acestea ar putea produce sunet atunci când aerul trece prin ele.
În plus, imagistica de mare viteză a demonstrat că ţesutul într-adevăr vibrează ca corzile vocale native.
În cele din urmă, pentru a examina potenţialul longevităţii după inserare, ele au fost transplantate la şoareci, care au fost profilate cu un sistem imunitar foarte asemănător cu al nostru.
Încurajator, ele nu au fost respinse şi au rezistat timp de până la trei luni, sugerând că ţesutul corzilor vocale poate fi „imunoprivelegiat” sau altfel spus, nu alarmează sistemul imunitar.
Desigur, va lua încă mult timp înainte de a vedea studiul realizat în clinică,dar este cu siguranţă un pas încurajator spre acest obiectiv.
Lasă un răspuns