Astronomii au detectat un număr record de planete similare după mărime cu Pământul, care se învârtesc în jurul unei singure stele.
Cercetătorii spun că toate cele şapte planete ar putea potenţial să deţină apă în formă lichidă la suprafaţă, în funcţie de alte proprietăţi ale acestor planete.
Dar, doar trei din ele sunt situate în zona convenţional socotită „locuibilă”, în care se consideră că viaţa ar putea fi o posibilitate.
Sistemul compact de exoplanete se învârte în jurul Trappist-1, o stea rece cu masă redusă, situată la 40 de ani lumină de Pământ.
Planetele, detectate cu ajutorul Telescopului Spitzer Space al NASA şi a mai multor observatoare bazate la sol, au fost descrise în revista Nature.
Autorul principal Michaël Gillon, de la Universitatea belgiană din Liège, a spus: „Toate planetele sunt apropiate una de alta şi se află la o distanţă mică de steauă, ceea ce aminteşte sateliţii din jurul lui Jupiter”.
„Cu toate acestea, steaua este atât de mică şi rece, încât cele şapte planete sunt temperate, ceea ce înseamnă că ele ar putea avea apă în stare lichidă pe ele – prin urmare chiar poate şi viaţă la suprafaţă”.
Coautorul Amaury Triaud, de la Universitatea Cambridge din Marea Britanie, a declarat că echipa a introdus noţiunea de „temperat” pentru a lărgi percepţia de locuibil.
Trei dintre planetele stelei Trappist-1 se încadrează în definiţia tradiţională a zonei locuibile, unde temperatura de la suprafaţă ar putea menţine prezenţa apei în stare lichidă – datorită presiunii atmosferice suficiente.
Dar, Dr. Triaud a spus că, dacă plantele mai îndepărtate de steaua-mamă, Trappist-1, au o atmosferă care ar fi capabilă eficient să prindă căldura – o atmosferă puţin mai similară cu cea a planetei Venus decât cu cea a Pământului – ele ar putea fi locuibile.
Vedeţi şi: 10 curiozităţi despre sistemul solar
„Ar putea fi un pic dezamăgitor dacă Pământul ar reprezenta singurul şablon de locuibilitate în Univers”, a declarat el pentru site-ul BBC News.
Astronomii au ştiut mereu că, alte stele la fel ar trebui să aibă planete, dar pănă acum câteva decenii, ei nu erau în stare să le identifice.
Acum, ei au confirmat mai mult de 3 400, potrivit Catalogului Deschis de Exoplanete. Cel mai recent număr al Nasa este impresionantul 3 449 şi cel mai probabil cifra va creşte cu fiecare anunţ nou.
Vedeţi şi: NASA a anunţăt descoperirea a mai mult de 1200 de exoplanete noi
Dar, agitaţia în jurul acestei ultime descoperiri, este provocată nu numai din cauza dimensiunilor neobişnuite sau a faptului că sunt aşa multe planete de mărimea Pământului.
Steaua Trappist-1 , de asemenea, este una convenabil de mică şi palidă. Acest lucru înseamnă că telescoapele ce studiază plantele nu sunt orbite în aceeiaşi măsură ca şi în cazul stelelor mult mai luminoase.
Care, la rândul său, deschide o posibilitate fascinantă de a cerceta aceste lumi îndepărtate, şi înainte de toate, atmosferele lor.
Următoarea fază a cercetării deja se desfăşoară, obiectivul căreia este de a găsi gazele cheie, aşa ca, oxigenul şi metanul, care ar putea furniza dovezi cu privire la ceea ce se întâmplă la suprafaţă.
Acoperământul exoplanetelor ar putea oferi un salt mai uşor spre concluzii ce privesc viaţa extraterestră.
Vedeţi şi: 7 locuri din sistemul nostru solar unde se presupune că ar putea exista viaţă extraterestră
Dar, acest sistem planetar izolat oferă şanse bune în acest sens.
Cele şase planete interioare au perioade orbitale care sunt organizate într-un „lanţ aproape-rezonant”.
Acest lucru înseamnă că, în timp ce celei mai interioare planete îi ia să facă opt orbite, a doua, a treia şi a patra planetă se învârt de cinci, trei şi respectiv de două ori în jurul stelei.
Acest lucru pare a fi un rezultat al interacţiunii timpurii în evoluţia sistemului planetar.
Astronomii spun că ar trebui să existe o posibilitate de a studia proprietăţile atmosferei planetelor cu telescoapele.
Telescopul Spaţial James Webb, succesorul lui Hubble, va avea posibilitatea să detecteze indiciile prezenţei moleculei de ozon în atmosfera acestor planete, spune coautorul studiului Brice-Olivier Demory, de la Universitatea din Berna, Elveţia.
„Acesta ar putea fi un indicator al prezenţei vieţii pe planetă”.
Dar, astrofizicul, de asemnea, avertizează că de aici încolo trebuie să rămânem extrem de prudenţi în privinţa deducerilor despre activitatea biologică.
Unele din proprietăţile stelelor reci cu masă redusă ar putea face viaţa o perspectivă mai redusă.
De exemplu, unele sunt cunoscute că emit cantităţi mai mari de radiaţii sub formă de explozii, care au potenţialul de a steriliza suprafeţele planetelor din apropiere.
În schimb, zona locuibilă a planetei este situată mai aproape de stea, astfel încât planetele primesc căldura necesară, ceea ce face posibilă prezenţa apei în stare lichidă.
Dar, acest lucru duce la um fenomen numit blocare mareică, astfel încât planetele stau permanent cu aceeaşi faţă îndreptată spre steaua lor.
Vedeţi şi: Uimitor, în jurul celei mai apropiate stele, orbitează o planetă similară cu Pământul
Ca rezultat, acest lucru ar putea face o parte a planetei veşnic fierbinte, iar pe celălaltă veşnic rece.
Dar, Amaury Triaud a declarat că, lumina ultravioletă ar putea fi vitală pentru producerea comppuşilor chimici care ulterior pot fi asamblaţi în sisteme biologice.
În mod similar, în cazul în care viaţa apare pe partea permanent întunecată a unei planete mareic încuiate, ea ar putea fi protejată de orice explozii de pe stea.
Dar, el a mai adăugat că, steaua Trappist-1 nu este deosebit de activă, o calitate comună pentru alte „pitice ultra reci” monitorizate de echipă.
„Este corect să spunem că mai sunt multe lucruri pe care nu le ştim. Ceea ce îmi inspiră speranţă, este faptul că noi vom şti cât de importante sunt aceste explozii, vom şti cât de relevantă este blocarea mareică pentru posibilitatea planetelor de fi locuite şi poate chiar pentru apariţia biologiei” a explicat el.
” În acest fel multe dintre argumentele în favoarea sau defavoarea locuibilităţii pot fi inversate. În primul rând, noi avem nevoie de observaţii”.
Pe lângă observaţiile făcute de Spitzer, astronomii au adunat date cu ajutorul Telescopului Very Large din Chile, telescopul Liverpool din La Palma, Spania şi altele.
Lasă un răspuns