O echipă de oameni de ştiinţă au secvenţiat genomi a oamenilor ce au trăit într-un oraş portuar de pe coasta mediteraneană a Israelului între secolele XII şi VII î.e.n.
Undeva în secolul al XII-lea, o familie din oraşul vechi Ashkelon, din Israel, şi-a plâns pierderea unui copil.
Dar ei nu au mers la cimitirul orașului.
În schimb, ei au săpat o groapă în podeaua murdară a casei lor şi au îngropat copilul chiar în locuința lor.
ADN-ul acestui copil îi ajută acum pe cercetători să urmărească originea filistenilor, un mister de lungă durată, oarecum controversat.
Potrivit Bibliei evreiești, filistenii apar în mare parte ca dușmanii ticăloși ai israeliților.
Vedeţi şi: Au descoperit oare arheologii “semnătura” unui profet biblic?
Ei l-au trimis pe Delilah să taie părul lui Samson, liderul israelit, şi astfel l-au lipsit de putere.
Goliat, uriașul ucis de David, era un filistin.
Reputația filistenilor ca un trib ostil, războinic, hedonist, a devenit atât de omniprezentă, încât chiar şi în zilele noastre „filistin” este întrebuințat ca insultă faţă de o persoană needucată şi grosolană.
Dar cine au fost filistenii, într-adevăr?
În Biblie, orașele vechi precum Ashkelon, Ashdod şi Ekron au fost menționate ca cetăți filistene.
Vedeţi şi: 30 cele mai vechi oraşe din lume, care există şi acum
În secolele XIX şi XX, cercetătorii au început în cele din urmă să strângă piesă cu piesă date arheologice distincte a culturii filistine.
Excavațiile au arătat că aceste oraşe s-au ciocnit cu apariția unei noi arhitecturi şi de artefacte la începutul Epocii Fierului, în jurul anului 1200 î.e.n., semnalând venirea filistenilor.
Ceramica găsită în siturile arheologice filistine, de exemplu, părea a fi făcută aici pe loc, dar era extrem de asemănătoare cu articolele create de culturile Mării Egee, cum ar fi micenienii, ce şi-au creat civilizația acolo unde acum e Grecia continentală.
Iar Biblia menţionează „Caphtor”, sau Creta, ca locul de origine a filistenilor.
Vedeţi şi: Unul din ultimele Manuscripte de la Marea Moartă a fost descifrat
De asemenea, istoricii ştiu că în perioada în care aceste schimbări au avut loc în datele arheologice, civilizațiile din Marea Egee şi Orientul Mijlociu s-au decăzut.
Filistenii sunt menționate în scrierile hieroglifice egiptene, unde ei apar ca Peleset, printre triburile „Popoarelor Mării”, despre care se spune că au luptat împotriva faraonului Ramses al III-lea în jurul anului 1180 î.e.n.
Între timp, alţi savanți au sugerat că filistenii erau de fapt un trib local sau unul care provenea din Turcia sau Siria de astăzi.
Acum, cercetătorii au extras ADN-ul din rămășițele a 10 persoane, inclusiv patru copii, care au fost îngropați la Ashkelon în timpul epocii bronzului şi epocii de fier.
Rezultatele, care au fost publicate recent în revista Science Advances (3 iulie, 2019), sugerează că filistenii au migrat ca atare în Orientul Mijlociu din sudul Europei.
„Acesta este un exemplu excelent a unui caz în care progresele științifice ne-au ajutat să răspundem la o întrebare care a fost mult timp dezbătută de arheologi şi istoricii străvechi”, spune Eric Cline (en), profesor la Universitatea George Washington şi director la Institutul de Arheologie Capitol ce nu a fost implicat în studiu.
Noul studiu provine de la o descoperire din 2013 a unui cimitir cu peste 200 de înmormântări, contemporan cu stabilirea filistină în Ashkelon, aflat chiar în faţa zidurilor vechi a orașului.
Cimitirul, care a fost folosit în timpul Epocii Târzii a Fierului, între secolele XI şi VIII î.e.n., deține primele înmormântări filistene descoperite vreodată.
Arheologii au documentat practicile de înmormântare distincte a predecesorilor canaaniți a filistenilor şi a vecinilor lor egipteni.
De exemplu, în câteva cazuri, mici ulcioare de parfum erau ascunse lângă capul decedatului.
De asemenea, descoperirea rămășițelor umane filistene însemna că ar putea exista potențialul de a găsi ADN filistin.
„Noi ştiam despre revoluţia în paleogenetică, şi despre modul în care oamenii au putut să adune de la un singur individ sute de mii de date”, spune Daniel Master (en), directorul săpăturilor şi profesor de arheologie la Colegiul Wheaton din Illinois.
Cu toate acestea, obținerea ADN-ului din rămăşiţele umane nou descoperite la Ashkelon, s-a dovedit a fi un lucru complicat.
Levantul de sud nu are o climă favorabilă pentru conservarea ADN-ului, el se poate descompune atunci când este prea cald sau umed, spune Michael Feldman (en), ce studiază arheogenetica la Institutul Max Planck a Ştiinţei Istoriei Umane din Germania şi este autorul principal al noului raport.
Cu toate acestea, cercetătorii au reușit să secvențieze întregul genom de la trei indivizi din cimitir.
Pentru a stabili o linie de referință pentru profilul genetic local, cercetătorii au secvenţiat, de asemenea, genomul din rămășițele a trei canaaniţi, care au fost îngropați în Ashkelon în epoca bronzului, înaintea de presupusa sosire a filistenilor.
De asemenea, echipa a reușit să extragă ADN-ul din rămăşiţele a patru copii care au fost găsiţi anterior în casele filistene în timpul săpăturilor ce au avut loc între anii 1997 şi 2013.
Aceşti copii au fost îngropați în epoca fierului, în secolul al XII-lea, la scurt timp după presupusa sosire a filistenilor în regiune.
Rezultatele au arătat că cei patru copii din epoca fierului, aveau unele semnături genetice ce coincideau cu cele observate în populațiile epocii de fier din Grecia, Spania şi Sardinia.
„A existat un flux de gene care nu a mai fost anterior acolo”, spune Feldman (en).
Cercetătorii au interpretat aceste rezultate ca dovezi că migrația a avut loc la sfârșitul epocii bronzului sau în timpul epocii timpurii a fierului.
Dacă acest lucru este adevărat, copii ar fi putut fi nepoții sau strănepoții primilor filisteni ajunși la Canaan.
Interesant este că, ADN-ul lor avea deja un amestec de semnături sud-europene şi locale, sugerând că, în decursul câtorva generații filistenii s-au căsătorit cu membri a populației locale.
De fapt, semnăturile europene nu erau deloc detectabile la persoanele îngropate câteva secole mai târziu în cimitirul filistin.
Genetic, la acest moment filistenii arătau ca canaaniţii.
Însăşi acest fapt, oferă informații suplimentare despre cultura filistină.
„Atunci când ei au venit aici, ei nu aveau nici un fel de tabu sau interdicţie de a se căsători cu membri altor grupuri din jurul lor”, spune Master (en).
S-ar părea că, nici alte grupuri nu aveau categoric același tabu faţă de ei.
„Un lucru pe care cred c-ăl putem conchide, este că lumea a fost cu adevărat complicată, indiferent dacă vorbim despre genetică sau identitate, limbă sau cultură, totul se schimbă mereu”, a adăugat el.
Cline avertizează că, este întotdeauna mai bine să fii atent cu conectarea noilor date genetice la culturi şi evenimente istorice, iar cercetătorii recunosc că, dacă ar fi examinat doar ADN-ul din cimitirul filistean, ar fi putut veni cu o poveste cu totul diferită referitor la identitatea lor.
„Istoria noastră pare a fi plină de aceste impulsuri tranzitorii de amestecare genetică care dispar fără urmă”, spune Marc Haber (en), genetician la institutul Sanger al U.K., ce nu a fost implicat în studiu.
Anterior, Haber a găsit dovezi ale „impulsurilor” fluxurilor de gene în timpul Evului Mediu din Europa în Orientul Mijlociu, ce au dispărut secole mai târziu.
„ADN-ul vechi are puterea de a privi adânc în timp şi de a ne oferi informaţii referitor la evenimentele despre care ştim puţin sau nimic.”
Constatările sunt un memento bun, spune Feldman, că cultura sau etnia unei persoane nu sunt identice cu ADN-ul lor.
„În această situație, aveţi persoane străine care vin cu o compoziție genetică ușor diferită, iar influenţa lor din punct de vedere genetic, este foarte mică.
Ei nu au avut o influenţă de lungă durată, dar din punct de vedere cultural au avut un impact ce a durat mulți ani.”
Lasă un răspuns