Pentru prima dată a fost găsit un crater atât de mare sub gheaţă, iar descoperirea ar putea fi legată de teoria controversată a extincției.
Recent, o echipă internaţională de oameni de știință au descris ceea ce ei cred că este un crater imens rămas din urma unui impact, ce se află sub ghețarul Hiawatha din nord-vestul Groenlandei.
Dacă se va confirma, acesta va fi primul crater de impact de pe Pământ descoperit sub gheaţă (en), comunică echipa în revista Science Advances.
Cu o lățime mai mare de 30 de kilometri, el poate îngloba tot Parisul cu hotarele lui bine definite şi s-ar plasa printre primele 25 cele mai mari cratere din lume.
„Până în 2015, nimeni nu acordat prea multă atenţie acestei părți a planetei”, spune coautorul studiului Joseph MacGregor (en), un glaciolog la Centrul de Zboruri Spațiale al NASA din Maryland.
În acest an, oamenii de știință au întreprins zboruri deasupra acestei zone cu instrumente de scanare foarte sensibile, cum ar fi laserele şi radarul, în cadrul operaţiei IceBridge al NASA (en).
La fel ca şi toate datele IceBridge, scanările au fost făcute publice, iar un grup de glaciologi danezi au observat ceva interesant atunci când au analizat materialul: O depresiune sub formă de cupă ce era vizibilă clar în roca de bază de sub gheaţă.
„Ar putea fi un crater de pe urma unui impact? s-au întrebat ei”, relatează MacGregor (en).
„Toți au râs. Dar, apoi au spus: Poate şi este”.
Pe măsură ce ei examinau datele tot mai minuțios, cineva din echipă a remarcat că un meteorit mare din colecția Muzeului de Istorie Naturală din Danemarca — în apropiere de locul unde ei își parchează bicicletele în fiecare zi — provine din aceeași regiune a Groenlandei.
„Noi ne-am întrebat, ar putea fi oare vreo legătură dintre ele aici?” spune autorul principal al studiului Kurt Kjaer (en), geolog glaciar și director la Muzeul de Istorie Naturală din Danemarca şi Universitatea din Copenhaga.
Vedeţi şi: Continent nou, Zealandia: Oamenii de ştiinţă confirmă descoperirea “continentului pierdut
Dezvăluirea craterului
Pentru a afla mai multe, savanții danezi l-au contactat pe MacGregor, care este om de știință principal al proiectului IceBridge.
Pentru a obține mai multe scanări de înaltă rezoluție ale ghețarului Hiawatha, echipa a implicat, de asemenea, şi Institutul Alfred Wegener din Germania, care le-a oferit zboruri de cercetare suplimentare în mai 2016, utilizând de această dată instrumente mai noi şi mai sensibile.
De asemenea, ei au trimis o echipă de teren în iulie 2016, pentru a cartografia structurile de la suprafață aflate în nemijlocita apropiere şi a colecta probe de sedimente ce au fost drenate de sub ghețar.
Cu ajutorul datelor precise, echipa a reușit să configureze mai bine forma craterului propus.
Ei au descoperit că, pereţii marginii circulare sunt la aproximativ la 320 de metri deasupra fundului craterului.
De asemenea, echipa a identificat o proeminenţă cu o înălțime de la 50 la 70 de metri în centrul craterului, pe care Kjaer o consideră o caracteristică așteptată ce rezultă ca urmare a forţei loviturii.
În probele sedimentare, cercetătorii au descoperit granule a ceea ce este cunoscut ca cuarț șocat — o formă rară a unui mineral omniprezent, ce a fost deformat într-un mod caracteristic ca urmare a unor evenimente de mare energie, aşa precum un impact mare.
De asemenea, unele granule au prezentat o culoare maro, cunoscută ca toasting (prăjire), încă un semn de eliberare intensă a energiei.
Alte minerale au arătat semne de metamorfoză de şoc, până la punctul de transformare în sticlă.
Bazându-se pe dimensiunile craterului, echipa estimează că asteroidul ar fi fost în jur de 1,2 km în diametru şi ar fi cântărit între 11-12 miliarde de tone în momentul când a intrat în atmosferă.
Vedeţi şi: Tocmai a fost descoperit un meteorit gigantic în Argentina
Şi pe baza analizei minerale, ei cred că el a fost o rocă spaţială bogată în fier — acelaşi tip de rocă ca fragmentul meteoritului din muzeu, totuși, trebuie făcute mai multe teste pentru a stabili o legătură fermă, notează Kjaer.
Acum când ştie că depresiunea este prezentă acolo, Kjaer a adăugat că el poate vedea chiar şi conturul ei pe suprafața gheții.
Impactul glacial
Dar, expertul în cratere de impact, Ludovic Ferriere, de la Muzeul de Istorie Naturală din Viena, care nu a fost implicat în acest studiu, este sceptic în privința acestor concluzii.
„Eu pot spune că ceea ce ei prezintă ca cuarț de şoc, este cu adevărat un cuarţ de şoc”, spune Ferriere (en), care, de asemenea mai este şi explorator National Geographic.
Dar, el avertizează că, ar dori să vadă un eșantion de probe de sediment testate mai mare, deoarece el nu este sigur că cuarțul preluat de sub ghețar, a venit neapărat din craterul de impact presupus.
Kjaer afirmă că, ei mai au multe probe de sortat, granulă cu granulă.
Şi în baza cartografiei lor radar a sistemului de drenare de sub ghețar,” de unde ar putea proveni materialul, dacă nu din interiorul gheţarului”?
De asemenea, Ferriere afirmă că proeminenţa din rapoartele echipei pentru un astfel de crater de impact, este prea mică comparativ cu ceea ce era de așteptat.
Fie aceasta nu este ceea ce ei presupun, ori proeminenţa a fost puternic erodată.
Kjaer a ripostat că, impactul prin stratul de gheaţă poate explica proeminenţa nesemnificativă, precum şi rămășițele şi sedimentele înclinate observate cu radarul.
Atât Kjaer, cât şi Ferriere, sunt de acord că etapele următoare ar trebui să includă o analiză suplimentară a probelor existente, precum şi o colectare a mai multor materiale de pe site.
Ideal ar fi, spun oamenii de știință, să se foreze prin ghețar — ce are o grosime de aproape de 1 kilometru deasupra craterului — şi în roca de dedesubt.
O operațiune de forare în aşa o zonă îndepărtată ar fi dificilă şi costisitoare, dar nu fără precedente.
„Eu cred că ei au ceva acolo, dar fac concluzii puternice bazate pe date foarte preliminare şi o mulțime de lacune”, spune Ferriere (en).
„Cu foratul, ei ar putea găsi ceva foarte diferit”.
La această etapă, argumentează Ferriere, descoperirea de către ei a cuarțului de şoc „este ca şi cum să ajungi la locul unei crime şi să găseşti un biet om acolo; el nu este neapărat ucigașul”.
Un eveniment crucial în istoria planetei noastre?
De asemenea, oamenii de ştiinţă nu dispun în prezent de suficiente informații pentru ai atribui o vârstă presupusului crater de impact, dar în baza analizei lor, ei au sugerat o dată aproximativă a evenimentului.
Luând în considerare structura rocii şi a gheții, care poate fi „citită” cu ajutorul radarului, echipa crede că ghețarul era prezent la momentul loviturii şi impactul a perforat o gaură în gheaţă, ceea ce a rezultat într-o topire considerabilă şi apoi o recongelare.
Aceasta ar sugera că impactul s-a produs cu ceva timp înainte de sfârșitul perioadei Pleistocene, în urmă cu aproximativ 11 700 de ani.
„Probabil e destul de tânăr, din punct de vedere geologic”, spune MacGregor (en).
„Probabil el are mai puțin de trei milioane de ani şi posibil are o vârstă de la 12 000 la 15 000 de ani”.
În cazul dacă descoperirea va rezista, prin urmare craterul Hiawatha, ar putea fi o nouă probă promițătoare în susținerea unei idei foarte controversate.
Numită ipoteza impactului Driasului Timpuriu, conceptul susține că în partea nordică a Americii de Nord a avut loc un fel de impact mare, în urmă cu aproximativ 10 900 – 12 900 de ani, în perioada Epocii Glaciare a Driasului Timpuriu.
Potrivit acestei idei, impactul a provocat incendii masive de-a lungul continentului, carea la rândul său a dus la dispariția multor mamifere mari a Epocii Glaciare, aşa ca mamuții şi mastodonții, precum şi cultura umană Clovis.
Marea problemă cu această ipoteză, a fost mult timp lipsa unui crater de impact suficient de mare.
Dacă el este adevărat şi datele se potrivesc, Craterul Hiawatha ar putea fi o explicație plauzibilă.
„Este o idee foarte speculativă, dar dacă acest lucru se dovedește a fi [legătura], el ar putea fi avut un impact foarte mare asupra istoriei umane”, spune MacGregor (en).
„Noi nu relatăm despre acesta în lucrare, dar cred că ar putea fi o posibilitate”, a adăugat Kjaer.
„Acesta poate genera o mulțime de discuţii şi noi trebuie să clarificăm în cele din urmă acest lucru.”
„Noi nu vom ști până când nu vom avea datele potrivite”.
Lasă un răspuns