Un mânz de 42 000 de ani descoperit îngheţat în permafrostul siberian conţinea o surpriză: cel mai vechi sânge lichid înregistrat.
Aceasta este a doua oară când un animal dezgheţat din Epoca de Gheaţă s-a dovedit a conține sânge lichid, a declarat Semyon Grigoriev (en), şeful Muzeului Mamutului din cadrul Universității Federale Nord-Estice din Yakutsk.
În 2018, Grigoriev şi colegii săi au extras sânge lichid dintr-o carcasă de mamut de 32 000 de ani.
Aceasta face sângele mânzului cu 10 000 de ani mai vechi.
Vedeţi şi: Pui de lei de peşteră cu o vârstă de 12 000 ani, au fost prezentaţi lumii
Grigoriev şi colegii săi se află în cursul clonării unui mamut (en) şi a altor reprezentanți al faunei pleistocene, şi încercă deja să cloneze mânzul, un membru al unei specii dispărute numite calul Lena.
Totuși, este o cale lungă de parcurs, a scris Grigoriev (en) într-un email pentru Live Science.
„Dar,” a spus el (en), „noi în Rusia spunem că speranța moare ultima”.
Calul Lena
Calul Lena (Equus caballus lenensis) a fost găsit în craterul Batagaika din estul Siberiei anul trecut.
Vedeţi şi: Rămăşiţe mumificate a unei creaturi misterioase au fost găsite în Iacutia
Mânzul avea o vârstă de la 1 până la 2 săptămâni şi, atunci când a murit înecat în noroi, avea o înălțime de 98 centimetri de la umăr.
În mod remarcabil, permafrostul glacial a păstrat pielea şi părul mânzului până la cele mai mici detalii.
Era chiar şi urină bine conservată în interiorul vezicii mânzului, a spus Grigoriev.
Sângele lichid a fost o surpriză.
De obicei, sângele coagulează sau se transformă în praf chiar şi în carcase bine conservate, deoarece fluidele se evaporă treptat de-a lungul a mii de ani, a spus el.
În mamutul, numit de cercetători „Buttercup”, sângele s-a păstrat în gheaţa din interiorul carcasei.
Autopsia mânzului ar trebui să dezvăluie multe despre Siberia pleistocenului, a spus Grigoriev.
Cercetătorii nu doar vor studia biochimia urinei conservate, conținutul intestinal şi organele, dar şi, probele solurilor şi plantelor paleo găsite în stratul permafrost în care a murit mânzul.
Clonând epoca glaciară
Sângele posibil nu va putea ajuta cercetătorii să-şi atingă scopul de a reînvia un animal glaciar.
Celulele roşii din sânge nu au nuclee, deci nu conţin ADN, a spus Grigoriev.
În scopul clonării, cercetătorii se concentrează asupra celulelor musculare şi a organelor interne, a spus el.
Chiar şi aici, găsirea unui ADN într-o stare suficient de bună pentru clonare este o mare provocare.
ADN-ul începe să se degradeze imediat după moartea animalului, chiar şi în condiții de conservare excelente, cum ar fi permafrostul, a spus Grigoriev.
Echipa a încercat să extragă, fără succes, celulele intacte şi un ADN calitativ de la mânz timp de două luni, a spus Grigoriev.
Cercetătorii vor continua să încerce atât în Yakutsk, cât şi în laboratorul colaboratorului lor, Hwang Woo-suk, directorul executiv al Sooam Biotech din Coreea de Sud, a spus el.
Hwang a fost găsit vinovat de deturnare de fonduri şi încălcări bioetice în 2009, după ce un set de experimente de clonare cu celule stem umane publicate în revista Science în 2004 şi 2005, s-au dovedit a fi falsificate (en).
Apoi, de el nu s-a auzit câțiva ani, înainte de a face titlurile cu clonarea câinilor pentru clienții bogați.
Potrivit Vanity Fair, compania sa a clonat peste 1000 de câini.
De asemena, el a lucrat cu Grigoriev şi echipa sa în încercarea de a clona un mamut.
Grigoriev şi colegii săi speră că dacă ei vor putea recupera un ADN viabil de la un mamut, îl vor putea introduce într-un embrion de elefant, curățat de informațiile sale genetice, şi apoi al implanta într-un elefant şi reînvia mamutul lânos.
Un proces similar ar putea funcționa şi în cazul calului Lena, folosind caii moderni ca surogaţi.
Un documentar recent despre aceste eforturi, „Genesis 2.0„, a câștigat un premiu pentru cinematografie la Festivalul Sundance din 2018.
Lasă un răspuns