Cercetătorii au descifrat una din cele două manuscrise de la Marea Moartă, analizând un cod vechi secret, înscris pe pergament mai mult de 2000 de ani în urmă.
Aceasta nu a fost ușor de efectuat. În decursul unui an, cercetătorii trebuiau să reasambleze cu minuțiozitate peste 60 de fragmente mici de text, zdrențuite pe bucățele timp de milenii.
Lucrurile au devenit şi mai complicate, deoarece ceea ce a fost scris pe ele nu era destinat pentru orișicine şi a fost criptat cu un cifru uitat de mult timp.
„Pergamentul este codificat, dar conținutul său real este simplu şi bine-cunoscut, şi nu au existat motive pentru care ar putea fi ascuns”, explică cercetătorii Eshbal Ratson și Jonathan Ben-Dov (en) de la Universitatea din Haifa, Israel.
„Această practică, de asemenea, se întâlnește şi în multe alte locuri din afara Ţării Israelului, unde conducătorii scriu în cod secret chiar şi atunci când discută chestiuni larg cunoscute, ca o reflecție a statutului lor”.
Fragmentele cusute, care anterior se credeau că provin de la mai multe pergamente diferite, dezvăluie descrierea obiceiurilor de organizare a timpului a locuitorilor misterioși ai deșertului, care au scris Pergamentele de la Marea Moartă.
Aceşti nomazi erau o sectă ce se numeau pe ei înșiși ca Yahad („Împreună”), pe care mulţi acum o cred a fi o comunitate iudaică veche numită Esenieni.
Dar, multe din ceea ce ştim (sau credem că ştim) cu privire la autorul manuscriptelor de la Marea Moartă rămâne în dezbatere.
Textele, descoperite pentru prima dată de ciobani 70 de ani în urmă într-o regiune din Cisiordania, numită Qumran, au fascinat istoricii de mult timp, cu mai mult de 900 de pergamente ce conţin unele dintre cele mai vechi inscripții păstrate din Biblia ebraică, care a clădit calea pentru Vechiul Testament.
Ultimul manuscript descifrat se referă la detaliile calendarului de 364 de zile respectat de către secta Qumran – un subiect de dezbateri aprinse în rândul vechilor iudei în timpul aşa numitei perioade a Templului Doi.
„Calendarul lunar, pe care Iudaismul îl urmează până în zilele noastre, necesită un număr mare de decizii umane.
Oamenii trebuiau să privească stelele şi luna, şi să relateze observațiile lor, iar cineva trebuia să fie împuternicit să decidă cu privire la noua lună şi aplicarea anilor bisecți”, explică cercetătorii (en).
„În schimb, calendarul de 364 de zile a fost perfect, deoarece acest număr poate fi împărțit cu patru şi șapte, ocaziile speciale întotdeauna cădeau în aceeași zi…
Calendarul Qumran este neschimbat şi el pare să fi întruchipat credinţele membrilor acestei comunități cu privire la perfecțiune şi sfințenie”.
De asemenea, pergamentul dezvăluie date importante ale calendarului sectei, care nu sunt menționate în Biblie, dar care sunt detailat descrise în Manuscrisele de la Marea Moartă.
Vedeţi şi: Descoperirea unui cimitir filistin vechi ar putea rezolva cel mai mare mister al Bibliei
Acestea sunt sărbătorile Vinului Nou şi a Uleiului Nou – o prelungire a festivalului Şavout, sărbătoarea Noului Grâu (recolta).
Suplimentar la aceste detalii cunoscute anterior, textul descifrat a dezvăluit ceva nou pentru cercetători – o interpretare nouă pentru un cuvânt vechi.
Tekufan („perioadă”) este folosit în manuscript pentru a denumi o zi specială de tranziție dintre fiecare sezon trecut, şi deşi el apare şi în alte părţi, el nu a mai avut un astfel de nivel de context niciodată.
În mod ironic, multe dintre aceste lămuriri au fost adăugate de un editor vechi necunoscut – care a făcut o serie de corecţii la text.
Indiferent care conducător nobil a scris primul pergament, el nu au făcut totul corect, uitând sau omițând câteva zile speciale marcare de comunitate.
Pentru a corecta greșelile, o serie de modificări au fost făcute de acest al doilea scrib misterios, ce a adăugat datele ce lipseau pe marginile dintre coloanele de text – ajutând astfel cercetătorii contemporani să spargă codul mai vechi.
„Scopul general al criptării [manuscriselor] din Qumran nu este în întregime clar”, explică cercetătorii în lucrarea lor (en).
Se pare că, în general, criptarea a fost un mijloc de a exprima prestigiul celui care la inițiat, dar nu şi ca un mijloc de securitate de 100% sau de prevenire a înțelegerii acestuia de către alţi membri ai comunității”.
Constatările au fost prezentate în Journal of Biblical Literature.
Lasă un răspuns