În urmă cu aproximativ 120 000 de ani, în acea parte a lumii unde acum se află Arabia Saudită, un mic grup de Homo sapiens s-a oprit să bea şi să se hrănească la un lac de mică adâncime, vizitat şi de cămile, bivoli şi elefanți mai mari decât orice altă specie cunoscută astăzi.
Posibil oamenii să fi vânat mamiferele mari, dar ei nu au rămas pentru mult timp aici, folosind acest lac doar ca un loc de popas în cursul unei călătorii mai lungi.
Această scenă detaliată a fost reconstruită de cercetători într-un nou studiu publicat recent în Science Advances, după descoperirea amprentelor umane şi animale din deșertul Nefud, ce aruncă o nouă lumină asupra rutelor parcurse de strămoșii noștri străvechi, în timp ce ei părăseau continentul african.
Vedeţi şi: Aceste urme de picioare fosile pun la îndoială teoriile evoluţiei înrădăcinate
Astăzi peninsula Arabică se caracterizează prin deşerturi vaste şi aride, ce ar fi fost inospitaliere pentru primii oameni şi animalele pe care ei le vânau.
Dar cercetările din ultimul deceniu au arătat, că nu întotdeauna această regiune arătat aşa precum în prezent — datorită variației climatice naturale, ea a cunoscut condiţii mult mai verzi şi mai umede, într-o perioadă cunoscută sub denumirea de ultimul interglacial.
„În anumite momente din trecut, deșerturile ce domină interiorul peninsulei s-au transformat în pajiști întinse cu lacuri şi râuri permanente de apă dulce”, a explicat (en) co-autorul studiului Richard Clark-Wilson de la Royal Holloway.
Autorul principal al lucrării, Mathew Stewart, de la institutul Max Planck pentru Ecologie Chimică din Germania, a declarat pentru AFP (Agence France-Presse) că amprentele au fost descoperite în timpul lucrării sale de doctorat din 2017, în urma eroziunilor straturilor suprapuse a sedimentelor la un lac străvechi numit „Alathar” (adică „urmă” în arabă).
„Urmele de picioare sunt o formă unică de dovezi fosile, datorită faptului că ele oferă o instantanee în timp, reprezentând de obicei câteva ore sau zile, o rezoluție ce puțin probabil poate fi obținută din alte înregistrări”, a spus el.
Amprentele au fost datate folosind o tehnică numită luminiscenţă optică simulată — impactul luminii asupra particulelor de cuarţ şi măsurarea cantități de energie emise de acestea.
Vedeţi şi: Această urmă din Gibraltar posibil a fost făcută de unul dintre ultimii neanderthali
O peninsulă Arabică verde
În total, șapte din sutele de amprente descoperite au fost identificate a fi cu siguranţă de hominin, inclusiv patru din care, datorită orientării lor similare, distanțelor dintre ele, diferințelor de mărime, au fost interpretate ca doi sau trei indivizi ce călătoresc împreună.
Cercetătorii susțin că ele au fost lăsate de oamenii moderni, nu de neandertali, cum ar putea sugera unii, deoarece nu există careva indicii ce ar indica că verii noștri dispăruți au fost prezenți în largul Orientului Mijlociu la această perioadă.
Vedeţi şi: Cele mai vechi dovezi a prezenței oamenilor moderni în Europa într-o peșteră din Bulgaria
Acelaşi lucru reiese şi din estimările staturii şi masei, deduse din amprente.
„Noi ştim că oamenii au vizitat acest lac la aceeaşi perioadă ca şi aceste animale şi, un lucru neobișnuit pentru această zonă, aici nu există instrumente de piatră”, a spus Stewart (en), ceea ce ar fi indicat faptul că oamenii au stabilit o așezare pe termen lung acolo.
„Se pare că acești oameni vizitau lacul pentru resursele de apă şi a se hrăni în același timp cu animalele”, şi, probabil, a le vâna şi pe ele.
Elefanții, dispăruți în regiunea din vecinătate Levant cu aproximativ 400 000 de ani în urmă, ar fi fost o pradă deosebit de atractivă, iar prezenţa lor sugerează şi despre alte resurse abundente de apă dulce şi verdeață.
Pe lângă amprente, au mai fost recuperate şi 233 de fosile şi, cel mai probabil, carnivorele au fost atrase de erbivorele de la Alathar, similar cu ceea ce poate fi văzut astăzi în savanele africane.
Potrivit lucrării, cele mai vechi fosilele de Homo sapiens în afara Africii, găsite în sudul Greciei şi Levant, datează cu aproximativ 210 şi 180 de mii de ani.
Vedeţi şi: Au fost descoperite cele mai vechi fosile umane din afara Africii
Noua lucrare demonstrează că „rutele interioare, ce trec de-a lungul lacurilor şi râurilor, ar fi putut fi deosebit de importante pentru oamenii ce se răspândeau părăsind continentul African”, a spus Stewart (en).
„Prezenţa animalelor mari, cum ar fi elefanţii şi hipopotamii, de rând cu pajiştile întinse şi resursele mari de apă, ar fi putut face din nordul Arabiei un loc deosebit de atractiv pentru oamenii ce circulau între Africa şi Eurasia”, a adăugat autorul principal al studiului (en), Michael Petraglia, de la Institutul Max Planck pentru Ştiinţa Istoriei Umane.
Lasă un răspuns