Zona de excludere Cernobîl a devenit un refugiu pentru animale în absenţa oamenilor

Reactorul numărul patru al Centralei Nucleare de la Cernobîl a suferit o explozie în timpul unui test tehnic pe 26 aprilie 1986.

Ca rezultat al accidentului, în Uniunea Sovietică de atunci, a fost emisă o radiație mai mare de 400 de ori decât cea din urma bombei atomice aruncate peste Hiroshima (Japonia) în 1945.

Acesta rămâne a fi cel mai mare accident nuclear din istorie.

Vedeţi şi: O nouă ipoteză a câmpului magnetic face energia fuziunii nucleare mai reală

Lucrările de decontaminare au început imediat după accident.

În jurul centralei a fost creată o zonă de excludere şi mai mult de 35 000 de persoane au fost evacuate din zonă.

Ei nu s-au mai întors niciodată.

Şi restricțiile severe privind așezările umane permanente mai sunt în vigoare încă şi astăzi.

Accidentul a avut un impact major asupra populației umane.

Deşi nu există cifre precise, pierderile fizice de vieți umane şi consecințele fiziologice au fost uriașe.

Estimările numărului de decese umane variază extrem de tare (en).

De asemenea, a fost important impactul inițial asupra mediului.

Una din cele mai puternice zone afectate de radiație a fost pădurea din pin din nemijlocita apropiere de centrală, cunoscută de atunci sub numele de „”Pădurea Roșcată”.

Această zonă a primit cele mai mari doze de radiații, pinii au murit imediat, iar frunzele au devenit roșii.

Vedeţi şi: Poze extreme: 20 de foto făcute în situaţii meteorologice extreme

Puține animale au supraviețuit celor mai ridicate nivele de radiație.

Prin urmare, după accident, s-a presupus că zona va trebui să se transforme într-un deșert pentru viaţă.

Având în vedere perioada lungă necesară pentru descompunerea unor compuși radioactivi şi dispariția lor din mediul înconjurător, se prognoza că zona va rămâne lipsită de viaţă sălbatică timp de secole.

Viaţa sălbatică în Cernobîl astăzi

Dar astăzi, la 33 de ani după accident, zona de excludere de la Cernobîl, o regiune din Ucraina şi Belarusul de astăzi, este locuită de urşi bruni, bizoni, , lupi, râşi, cai Przewalski, peste 200 de specii de păsări şi multe alte animale.

Vedeţi şi: Câteva curiozităţi despre animale care nu le ştiaţi

În martie 2019, majoritatea grupurilor principale de cercetare ce lucrează cu viaţa sălbatică de la Cernobîl s-au întâlnit în Portsmouth, Anglia.

Aproximativ 30 de cercetători din Regatul Unit, Irlanda, Franţa, Belgia, Norvegia, Spania şi Ucraina au prezentat ultimele rezultate ale activității noastre.

Aceste studii au inclus lucrări asupra mamiferelor mari, păsărilor cuibăritoare, amfibienilor, peștilor, bondarilor, râmelor, bacteriilor şi descompunerea frunzelor.

Aceste studii au arătat că, în prezent, această zonă găzduiește o mare biodiversitate.

În plus, ei au confirmat lipsa în general a efectelor negative majore de la nivelurile actuale de radiație asupra populațiilor de animale şi plante din Cernobîl.

Toate grupurile studiate mențin populații stabile şi viabile în interiorul zonei de excludere.

Un exemplu evident al diversității faunei sălbatice în zonă este dat de proiectul TREE ( TRansfer-Exposure-Effects, condus de Nick Beresford (en) de la centrul pentru Ecologie şi Hidrologie din Marea Britanie).

Ca parte a acestui proiect, camerele de detecție a mișcării au fost instalate timp de mai mulţi ani în diferite părți ale zonei de excludere.

Fotografiile înregistrate de aceste camere relevă prezenţa unei faune abundente la toate nivelurile de radiaţii.

Aceste camere au înregistrat primele observații a urșilor bruni şi a bizonului european în partea ucraineană a zonei, precum şi creșterea numărului de lupi şi cai Przewalski.

Vedeţi şi: 17 animale dispărute în decursul vieții noastre

Studiul nostru privind amfibienii de la Cernobîl a detectat, de asemenea, populații abundente în zona de excludere, chiar şi în zonele mai contaminate.

Mai mult ca atât, noi am găsit semne ce ar putea reprezenta răspunsuri adaptive la viaţa cu radiații.

De exemplu, broaștele din zona de excludere sunt mai întunecate decât broaștele ce trăiesc în afara ei, ceea ce reprezintă o posibilă apărare împotriva radiațiilor.

Studiile au detectat, de asemenea, unele efecte negative ale radiațiilor la nivel individual.

De exemplu, unele insecte par a avea o durată de viaţă mai scurtă şi sunt mai afectate de paraziți în zonele cu radiații înalte.

De asemenea, unele păsări au nivele mai ridicate de albinism, precum şi alterări fiziologice şi genetice atunci când trăiesc în locaţii puternic contaminate.

Dar aceste efecte nu par a afecta menținerea populației sălbatice din zonă.

Absenţa generală a efectelor negative ale radiațiilor asupra vieții sălbatice de la Cernobîl ar putea fi o consecință a mai multor factori:

În primul rând, viaţa sălbatică ar putea fi mult mai rezistentă la radiații decât se credea anterior.

O altă posibilitate alternativă este că unele organisme ar putea să înceapă să arate răspunsuri adaptive care le-ar permite să facă faţă radiațiilor şi să trăiască în interiorul zonei de excludere fără careva probleme.

În plus, de absența oamenilor în interiorul zonei de excludere posibil au avut de câștigat mai multe specii — în special, cele mari.

Această opțiune din urmă, ar sugera că impactul generat de activitățile umane ar fi pe termen mediu mai negative pentru viaţa sălbatică decât un accident nuclear — o viziune destul de revelatoare a impactului uman asupra mediului.

Viitorul Cernobîlului

În 2016, partea ucraineană a zonei de excludere a fost declarată de către guvernul național o rezervație a biosferei radiologice şi de mediu,.

De asemenea, de-a lungul anilor Cernobîl a devenit un excelent laborator natural pentru studiul proceselor evolutive în medii extreme, ce ar putea fi destul de util, având în vedere schimbările rapide din mediul ambiant, ce au loc în întreaga lume.

În prezent, mai multe proiecte încearcă să reia activitatea umană în zonă.

Turismul a înflorit în Cernobîl, cu peste 70 000 de vizitatori în 2018.

Există, de asemenea, planuri pentru dezvoltarea centralelor solare în zonă şi de extindere a activităţii forestiere.

Anul trecut a fost chiar şi o instalație de artă şi o petrece techno (en) în orașul abandonat din Prîpiat.

Vedeţi şi: 25 Cele mai ciudate şi tragice oraşe fantomă din lume

În ultimii 33 de ani, Cernobîlul s-a transformat dintr-un pustiu potențial pentru viaţă, într-o zonă, ce prezintă un interes mare pentru conservarea biodiversității.

Ar putea părea straniu, dar acum trebuie să lucrăm pentru a menține integritatea zonei de excludere ca rezervație naturală, dacă vrem să garantăm că în viitor Cernobîl va rămâne un refugiu pentru fauna sălbatică.